Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor din România

Premiul pentru publicistică 2015 al Asociaţiei Criticilor de film



Roxanne (2013)


97 min. - Dramă - AP 12 - 11.10.2013

La 20 de ani după Revoluţia din România, Tavi Ionescu - un bărbat drăguţ, dar destul de imatur, trecut de 30 de ani - află din dosarul său de la Securitate că ar putea avea un fiu despre care nu a ştiut nimic.
Pornind propria sa investigaţie secretă, Tavi se găseşte prins într-un trecut complicat, care acum dezvăluie adevăruri urâte ascunse, care îi dau peste cap viaţa, dar şi pe a celor din jurul său. Pentru prima dată în viaţă, Tavi este forţat să ia nişte decizii extrem de mature. Roxanne este o poveste despre prietenie, trădare şi curaj. Inspirat din experienţa personală a regizorului, filmul vorbeşte despre consecinţele unor greşeli din trecut care ne afectează viaţa de acum, dar şi vieţile generaţiilor viitoare.

Regie: Vali Hotea

Scenariu: Vali Hotea, Ileana Muntean

Actori principali: Şerban Pavlu, Diana Dumbravă, Mihai Călin


Galerie foto


Galerie video

Distribuție

Şerban Pavlu Tavi Ionescu
Diana Dumbravă Roxana Berescu
Mihai Călin Sandu Berescu
Vezi toată distribuția

Producători

Hi Film Productions, Cor Leonis Films LTD, Abis Studio
Cu sprijinul CNC România, TVR, PHD MEDIA, ZENITH MEDIA, CITYPLEX, BALASSI INTÉZET, cu participarea HBO România
 

Date de producție

Proiect dezvoltat cu sprijinul NIPKOW PROGRAMM, COTTBUS FORUM, SAN SEBASTIAN FORUM, MEDIA BUSINESS SCHOOL  

Distribuitori

Parada Film

Festivaluri

  1. 2013 - UCIN - Premiul de interpretare feminină rol secundar (Valeria Seciu)

Replici

Tavi Ionescu: Oricât de greu ne-ar fi, nu vreau să lăsăm lucrurile aşa. Nu e bine nici pentru noi, nici pentru Victor. Sunt convins că o să treacă, până la urmă.
Sandu Berescu: Îţi spun eu cum facem. Îl invităm într-o seară la o bere, poate chiar aici, şi îi spunem. Victore, măi băiatule, ia fii tu atent. Tac-tu nu e tac-tu, pentru că curva de mă-ta l-a făcut cu prietenul lui. Şi pentru că tot suntem la momentul adevărului, putem să-i spunem să nu se necăjească, pentru că şi tac-su ăsta fals e de fapt un nenorocit care şi-a turnat prietenul la Securitate. În rest, toate bune şi frumoase şi drum bun în viaţă. Ce zici, cum ţi se pare?” 

Trivia

  • Afișul filmului, creat de Good Hands, câștigă Best Foreign Awards la Golden Trailer Awards 2014. 

Vali Hotea despre film:
Roxanne vorbește despre generația mea, care a trăit jumătate din viață sub un regim totalitarist și cealaltă jumătate într-o societate care încă își mai caută liniștea interioară. Este vorba despre viața într-o zonă cenușie asupra căreia am încercat să „ pun o lumină roșie ” („ put on the red light ”) – așa cum spun versurile melodiei The Police… Înainte de 1989 nu exista libertate de expresie. Cât despre muzică rock, radio Europa liberă și avorturi – toate erau interzise. Dar noi eram tineri și ne bucuram de viață. Viața își arată, însă, acum, contribuția. Chiar dacă este vorba despre un trecut care se amestecă cu prezentul, n-am folosit secvențe cu amintiri de atunci. Fiind un film despre căutarea adevărului, nu își au locul aici artificiile stilistice pentru căutare, ci observarea sinceră a personajelor: viața lor de zi cu zi, relațiile dintre ei și mici detalii despre comportamentul fiecăruia, care arată cum, din diferite motive, toată lumea evită adevărul  - până în momentul în care toți sunt puși fașă în față cu el. Se spune că dacă nu cunoști trecutul, există riscul să repeți greșelile de atunci. În același timp, dacă nu te împaci cu el, nu poți avea un viitor. O dilemă, din nou… În ciuda politicilor, e o poveste care se poate intampla oriunde.

Ada Solomon despre film:
Uneori pare că ieri vedeam pentru prima dată executarea lui Ceaușescu la TV. 25 de ani au trecut extrem de repede și trăim astăzi într-o țară europeană, ne întâlnim cu aceleași probleme ca cei din țările vestice, criză, globalizare și tot restul. Iar în graba noastră către ziua de mâine, ne-am uitat trecutul, am uitat de rănile noastre încă nevindecate și când realizăm că e încă dureros, ne îndreptăm gândurile – pentru puțin timp – către motive, tratamentul decisiv. Iar singurul remediu este să ne asumăm trecutul, greșelile și să avem curajul să le înfruntăm. Despre asta este Roxanne. Este o poveste despre oameni mari care întâmplător sunt puși în fața trecutului lor. O poveste actuală despre prietenie și trădare. Atunci când noi, generația care are acum în jur de 40 de ani, copiii decretului anti-avort, ne gândim la tinerețe – ne gândim de obicei la super petrecerile pe care le aveam – petreceri cu muzica anilor ‘80 (interzisă de regim), unde dansam ore întregi pe The Police, The Stranglers sau Madness. Nu vrem să ne gândim la trădările din acele vremuri, am uitat cât de greu ne era, fără libertate de expresie și de alegere. Ne amintim petrecerile și primele iubiri. Și cât de frumos a fost… Acum unde ne aflăm? Unde sunt acele vremuri? Cât de mult din aceste experiențe ne-au influențat comportamentul ca adulți? Pe Vali Hotea l-am întâlnit prima oară la una dintre aceste petreceri de acum 30 de ani. Ne-am petrecut toată tinerețea cu același grup de prieteni. Și a fost o perioadă nemaipomenită… Apoi, drumurile noastre s-au separat, dar acum câțiva ani, discutând cu Vali despre filmul lui Alexandru Solomon despre Radio Europa liberă, a fost deschis subiectul propriei sale experiențe cu Europa liberă. Așa am aflat și despre experiența unui puști de 15 ani cu Securitatea, doar pentru că îi făcuse iubitei sale o dedicație muzicală. Așa am decis că trebuie să îi spunem povestea mai departe, să aflăm cât mai multe detalii despre această experiență a sa, să ne documentăm în privința dosarelor Securității – într-un efort comun de a vindeca rănile trecutului. Am văzut povești incredibile despre ce s-a întâmplat în timpul comunismului, dar nu vorbim aproape niciodată despre cum a construit societatea comunistă Omul Nou. Roxanne vorbește despre asta.