REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Ţărmul n-are sfârşit (1962)

The Endless Shore

73 min. - Film psihologic - AG - 1992


Sinopsis :

Întâlnirea, în anii '60, pe litoralul românesc al Mării Negre între doi tineri, un ostaş român în permisie şi o turistă rusoaică venită aici să-şi caute tatăl mort în război.

Regie: Mircea Săucan

Scenariu: Watzlaw Stukas, Mircea Săucan

Actori Principali: Marina Voica, Eugen Popiţă


Galerie Foto:

  • Ţărmul n-are sfârşit (1962)
  • Ţărmul n-are sfârşit (1962)
  • Ţărmul n-are sfârşit (1962)
  • Ţărmul n-are sfârşit (1962)
  • Ţărmul n-are sfârşit (1962)
  • Ţărmul n-are sfârşit (1962)
  • Ţărmul n-are sfârşit (1962)
  • Ţărmul n-are sfârşit (1962)
  • Ţărmul n-are sfârşit (1962)
  • Ţărmul n-are sfârşit (1962)
  • Ţărmul n-are sfârşit (1962)
  • Ţărmul n-are sfârşit (1962)
  • Ţărmul n-are sfârşit (1962)
  • Ţărmul n-are sfârşit (1962)

Vezi toată galeria

Distribuție:

Ţărmul n-are sfârşit (1962) Marina Voica Ea
Ţărmul n-are sfârşit (1962) Eugen Popiţă Soldatul
Vezi tot genericul

Producători

Studioul cinematografic "Bucureşti"

Date de producție

Ecran normal, a/n, 2005 m.

Distribuitori

Direcţia Difuzării Filmelor

Trivia

  • Filmul a fost interzis în 1963 fiind acuzat de formalism.
  • „După 1989 filmul va fi programat în vizionări publice, de regulă în festivaluri şi la cinemateci, fiind considerat unul dintre cele mai interesante experimente ale cinematografului românesc din anii '60, sincron cu Noul Val francez.” (Bujor T. Rîpeanu „Filmat în România”)
  • Premiera absolută a avut loc în 1992 în Israel.
Regizorul despre filmări
„Am descoperit atunci plăcerea jocului fără miză, gratuit şi senin ca jocul copiilor.”
George Littera despre film:
„În singularul, ambiţiosul Ţărmul n-are sfârșit, efortul de înnoire are drept ţintă, înainte de orice, construcţia epică. Regizorul destramă brutal urzeala naraţiunii tradiţionale, dându-ne un tipic «film fără story», în sincronie cu experienţele întreprinse de cinematograful mondial la începutul anilor ’60. Voit elementară, angrenând personaje creionate în fugă şi în termeni net metaforici, «povestea» (întâlnirea întâmplătoare dintre un băiat şi o fată pe ţărmul mării şi scurta lor idilă) nu reprezintă decât pretextul unui poem – delicat ca o boare – al stărilor sufleteşti inefabile, nu alcătuieşte decât o simplă ramă a reflecţiei pe teme filozofice. Săucan exaltă, aici, puterile demiurgice ale iubirii, ale jocului, ale dezlănţuirii radioase a imaginaţiei: ele zămislesc lumea din nou, reinstituie puritatea primordială, aşază totul sub semnul euforiei.” („Noul Cinema”, 1993)
 

Ţărmul n-are sfârşit (1962) - Photo