Opinia criticului
Destinat circuitelor restrânse şi numai rareori difuzat în reţeaua comercială, ignorat de critică (nu întotdeauna din vina ei), având de înfruntat prejudecăţi (ariditatea subiectelor), aşa-numitul film-comandă e o mică cenuşăreasă. Anonimatul, reticenţele sunt de neînţeles când aceste documentare reprezintă o zonă întinsă în producţia studiourilor noastre, când nu puţini cineaşti de valoare practică acest exerciţiu, când se fac filme bune.
Victime şi vinovaţi e o anchetă despre folosirea buteliilor de gaz falsificate. Că un asemenea argument poate da naştere unui film captivant şi mai adânc decât s-ar părea, ne-o dovedeşte Slavomir Popovici. Tot ce memorează aparatul lui de filmat evocă tragedii declanşate de stupiditate şi inconştienţă; în locul unei lecţii uscate şi plicticoase, de profesor mustrător, găsim un reportaj despre suferinţa omenească, crud uneori, viu, febril.
Victime şi vinovaţi are calităţi pe care le-am mai întâlnit şi în alte producţii similare — exactitate în „adresă”, eficacitate instructivă obţinută cu mijloace simple, ton direct. Dar lucrul cel mai preţios în filmul lui Popovici, şi care îl face să se distingă în ansamblul producţiei, e permanenta vibraţie a regizorului la subiect, capacitatea de a se lăsa stăpânit de emoţia gravă a documentelor de viaţă aduse sub ochii noştri, puterea de a transmite intact dramatismul lor. (
George Littera, Cinema nr. 11, noiembrie 1970)
