Universuri picturale (1965)

Opinia criticului
„În Universuri picturale, un film de artă de Nina Behar, trebuie salutată în primul rând intenţia. Am mai văzut şi până acum fiIme dedicate picturii şi realizate de către această regizoare înzestrată cu un real talent al demonstraţiei estetice; i-am admirat de mai multe ori intuiţia plastică şi priceperea de a transforma obiectivul cinematografic într-un observator viu şi sensibil al actului artistic. Astăzi, însă, ea aduce în documentar o temă deosebit de valoroasă — aceea a studiului direct apIicat asupra fenomenului de artă contemporană. Pictorii tineri ale căror opere sunt explorate de acest film — Ion Gheorghiu, Ion Pacea, Vladimir Şetran, Iacob Lazăr, Ion Sălişteanu — fac parte din categoria celor mai înzestraţi. Ajutată de observaţia pătrunzătoare şi de talentul coloristic al operatorului Dorian Segal, Nina Behar izbuteşte să evoce foarte concis, în puţine minute, lumea vizuală proprie fiecăruia dintre aceşti creatori, mecanica intimă a procesului lor de lucru, motivele liniare şi de culoare ale fiecăruia. Ea comunică astfel cald emoţia artistică autentică în faţa picturii noastre tinere, schiţând o miniaturală sinteză. Reuşita filmului aminteşte din nou documentariştilor că una din cele mai pasionate teme pe care realitatea le oferă cinematografiei este procesul de naştere a operei de artă; că personalitatea, munca şi viaţa unor creatori care trăiesc astăzi, constituie pentru cineaşti un material unic, nepreţuit, care, dacă nu este valorificat la timp, se iroseşte. De aceea ne place să credem că scurta incursiune a Ninei Behar în atelierele pictorilor tineri este numai un început şi că, mai târziu, îi vor urma alte asemenea eseuri cinematografice lapidare, care se vor strădui să se apropie cât mai mult de realitatea dinamică, contradictorie şi pasionantă a operei în devenire." (Ana Maria Narti, Cinema nr. 12, decembrie 1965)