Sfârşitul verii (2014)

"Sfârşitul verii ne propune un portret colectiv, dar aici cei observaţi şi urmăriţi de realizatori (care, la fel ca şi în cazul documentarului cîştigător, s-au ataşat vădit de subiecţii lor) sunt câţiva adolescenţi din satul bucovinean, care îşi petrec împreună ultimele zile – sau, mai bine zis, ultimele nopţi – ale vacanţei de vară. Aşadar, un teen movie „de maturizare“ (coming-of-age), dar ai cărui protagonişti încearcă să amâne cât mai mult inevitabilul şi ai cărui realizatori izbutesc uneori să recreeze atmosfera magică a adolescenţei precum marii cineaşti (de pildă, ca Gus Van Sant în Paranoid Park). Unele secvenţe sunt atât de încântătoare în autenticitatea lor (cum este cea în care unul dintre personajele principale, aflat la o petrecere, se străduieşte să găsească o replică sigură „de agăţat“ şi, pentru a o da gata pe fata care-i căzuse cu tronc, fumează teatral, scoţând rotocoale), încât par rodul fericit al hazardului, dar şi regia este sigură, atingându-şi de fiecare dată ţinta. Majoritatea filmărilor au fost nocturne, iar mişcările personajelor – imprevizibile, aşa că misiunea operatorului a fost mult îngreunată, dar Ruben Agadjanean s-a achitat foarte bine de sarcinile sale, filmând mult cu camera „în mână“ (hand-held) şi adaptându-se la ce se întâmpla în faţa sa. Secvenţele în care băieţii fură porumbi de pe câmp şi îi prăjesc la foc, se antrenează în dorul lelii, îi fac farse unui prieten, se iau la harţă – cu limba slobodă – dintr-un nimic, petrec fără grijă (şi, scăpaţi de sub supravegherea părinţilor, nu se sfiesc să se pilească) sau se iau la bătaie cu perne sunt alternate abil cu momente în care ei sunt intervievaţi – despre dragoste, slăbiciuni sau viitor – pe scena unei săli de festivităţi, iar întrebările sunt eliminate de pe coloana sonoră, astfel încât putem să ne concentrăm mai bine asupra limbajului nonverbal, extrem de sugestiv, al acestor personaje. Documentar la graniţa cu experimentalul, beneficiind de un concept bine închegat şi materializat, Sfârşitul verii este un film căruia îi prevăd un viitor frumos, la fel ca şi realizatorilor săi" (Mihai Fulger, Observator cultural nr. 742, octombrie 2014)