Opinia criticului
Cel puţin aparent, pentru Florica Holban a face film e o plăcere, un deliciu rar. Autoarea propune celor pe care îi filmează şi implicit spectatorilor un fel de joc de-a filmarea; prevenitoare însă şi sobră, ca o mamă care ar fi în acelaşi timp şi profesoară la ora de dirigenţie. Fiindcă personajele ei sunt de regulă copii, dar nu lipsesc nici maturii, de obicei părinţi. Unii se lasă cu greu prinşi în joc sau nu ne sunt prea simpatici, dar regizoarea se face că nu observă împotrivirea, nu se jenează să recurgă la scene simulate, grăbită să ajungă la o sentinţă morală rituoasă şi drastică. Această hârjoană finalmente didactică îşi află în
Răspunde-mi la întrebare o copioasă ilustrare, prin înfăţişarea unui mare număr de prunci faţă de care mămicile şi tăticii comit tot felul de erori, din neatenţie şi grabă. (
Valerian Sava, Cinema nr. 6, iunie 1971)
