Opinia criticului
„Ca și la
Îngemănarea apelor, titlul acestui film — ținând de un stil metaforic desuet este în contradicție cu materia prezentată. Și, ceea ce este mai regretabil, atât într-un caz cât și în celălalt, ambiția amatoristic-literară îi împinge pe autori spre o poetizare verbală neconcludentă. În cazul de față, asistăm la o suită de dialoguri între regizorul care a făcut deplasarea la uzina «Semănătoarea» și câțiva tineri muncitori, obligați să răspundă la întrebări banale, chiar când se vor incisive până la indiscreție. Chestiunea esențială pare să fie dacă cei intervievați se ajută între ei... împrumutându-și bani. Astfel, cineva și-a putut cumpăra un magnetofon cu un ceas mai devreme, iar Rică Emil s-a însurat.”(
Val. S. Deleanu, Cinema nr. 9, septembrie 1974)