Plante subacvatice (1965)

Opinia criticului
„Plante subacvatice este un film de popularizare în cel mai bun înţeles al cuvântului, adică un fel de meditaţie vizuală Iirică pe marginea fenomenului natural înfăţişat cu întreaga obiectivitate a descripţiei ştiinţifice. Am urmărit cu uimire şi încântare spectacolul fascinant al vieţii Iipsite de conştiinţă, totuşi atât de înţeleaptă şi de personală în felul în care îşi desfăşoară ciclul vital, apărându-se, înarmându-se, dezvoltându-şi forţele parcă după un plan îndelung calculat şi pregatit până în cel mai mic amănunt. Ca întotdeauna, când ni se dă prilejul de a urmări îndeaproape miracolul de fiecare zi al naturii, am reţinut nenumărate analogii cu viaţa omului. Ierburile şi tufişurile graţioase de sub ape, cu lujere lungi şi mişcări învăluitoare, par să posede nu numai inteIigenţă, dar o adevărată sensibilitate umană. Nunta stranie a plantei care îşi întinde întâi la suprafaţa lacului florile feminine, pentru a trimite apoi pe urmele lor florile masculine, ghidate în spaţiu şi timp de o misterioasă telepatie, s-a transformat pe ecran într-un adevărat poem de dragoste. Migălos şi gingaş, fiImul a avut toate calităţile lucrului destoinic, iar comentariul Evei Sîrbu, cu arabescurile şi piruetele lui verbale, atât de caracteristice, l-a ajutat să-şi împlinească rezonanţele poetice." (Ana Maria Narti, Cinema nr. 12, decembrie 1965)