Planeta Petrila (2016)

Trivia

• “PETRILA, o lume ce nu seamănă cu nicio așezare posibilă, cu NIMIC și NIMENI de NICĂIERI…” Citatul din I.D.Sîrbu stă scris pe un zid la intrarea în oraș.
• Premieră mondială în cadrul secțiunii First Appearance Competition a Festivalului Internațional de Film Documentar din Amsterdam – IDFA 2016 
• Avanpremieră la Petrila, în 4 iunie.
• Selectat la Pelicam 2017, în cadrul competiției Black Sea Docs.
• Premieră HBO și HBO Go în 22 iunie 2017.

Andrei Dăscălescu despre film:
”Planeta Petrila s-a născut în 2013. De atunci, am documentat Petrila, lupta pentru salvarea de la demolare a clădirilor istorice ale Minei Petrila, evenimente culturale și ultimele clipe de viață ale Minei Petrila. Am creat o colecție impresionantă de fotografii, o parte dintre ele document”
 „M-am indrăgostit de Petrila și am început să filmez instinctiv încă de la prima vizită, în mai 2013. E un oraș al contrastelor: decrepit, cenușiu,  fără viitor, dar cu tot mai multe spații ocupate de artă. M-am identificat cu ambele lupte ale personajelor principale. Am devenit și eu activist, am împrumutat din creativitatea artistului, am fost în subteran - dar și la bere - cu minerii. Am încercat să documentez cu haz, să obțin un film care să placă, să emoționeze, dar și să ne inspire în a nu mai asista pasivi la nedreptăți, să ne instige la luptă pentru lucrurile în care credem.”
„Făcusem cunoștință cu artistul Ion Barbu și auzisem despre «activismul prin artă» pe care-l practică, dar nici poveștile, nici imaginația nu m-ar fi putut pregăti pentru fascinația care m-a cuprins când am vizitat pentru prima oară orașul minier Petrila, în mai 2013. Atmosfera generală e cenușie, sinistră, stranie, fantomatică; turnurile dărăpănate ale minei se ridică deasupra orașului. Totuși, dacă îl privești mai îndeaproape, începi să observi «insulițe» de culoare: uși de garaj pe care s-au pictat tablouri în mărime naturală, semne rutiere cu câte un mesaj amuzant, o trecere de pietoni vopsită să arate ca o claviatură de pian, câteva clădiri cu benzi desenate pe toate zidurile… chiar și una dintre clădirile complexului minier a fost transformată în spațiu cultural și zugrăvită multicolor. Contrastul e izbitor.”