Piciu (1984)

Iosif Demian - Portretul lunii
"— De ce ai plecat? În '84 făcuseși Piciul.
— Așa este. Dar imediat după aceea mi se spusese limpede că n-o să mai fac film niciodată. Pe de altă parte, Erika, soția mea, era într-o situație dificilă, emisiunea în limba maghiară de la televiziune, unde ea lucrase, se desființase, își găsise un loc la Radio, dar și acolo se trăia sub amenințarea epurărilor. Și mai era și copilul. Ce viitor îl aștepta, în situația noastră? Șase luni noi am trăit din croitorie. Făceam lucruri pentru Fondul Plastic... și atunci am înțeles că s-a terminat. Plecarea a fost un fel de vot împotriva unei condiții pe care n-o puteam schimba. Dificultatea mare nu a fost atât a plecării în sine, cât a faptului că a trebuit să acceptăm că tot trecutul nostru s-a dus. Absolut tot ce însemna bunăstarea noastră sufletească, simpatiile, satisfacțiile, aprecierile — tot ce ne-a ținut în viață, de fapt. Am tras linie și s-a terminat. Asta a fost tare greu." (Eva Sîrbu, Noul Cinema nr. 3/1998)