Oameni care povestesc (1983)

Subiect

Pornit ca un film de protecţia muncii, Oameni care povestesc devine un documentar-eseu "despre durere, resemnare, cu secvenţe metaforice, cu o rafinată îmbinare în coloana sonoră a muzicii şi a zgomotului. (...) Secvenţa văduvei aşezată pe un scaun într-un lan de grâu, o pată neagră într-o imensitate galbenă bătută de vânt, este memorabilă. Oamenii povestesc despre accidentele lor de muncă - pretext - pentru că în fapt vorbesc despre viaţa lor şi aici intervine zona de subiectivitate a autorului - cuvintele trec din sincron pe imagini realizate cu traveling, imagini ale unor ziduri igrasioase, ale unor hale industriale aproape părăsite, ale unor strunguri şi ale unor maşinării ciudate. Încremenite. Peisajul este halucinant. Iar vorbele cad în gol." (Laurenţiu Damian, vol. "Despre documentar... încă ceva în plus")