Muzeu și atelier (1974)

Opinia criticului
„La mulți ani după filmul Cartea, care l-a situat în primul plan al documentarului românesc, după o serie de alte pelicule, dintre care unele de minimă rezistență, Erich Nussbaum realizează, în fine o nouă lucrare pe măsura vocației sale. În acest film, produs de Televiziunea română și semnat în colaborare cu Al Boiangiu, Erich Nussbaum pune față în față doi pictori din panteonul valorilor naționale — Andreescu și Luchian — cu doi artiști de pe șantierul talentelor contemporane: Piliuță și Bălașa. Muzeul, deci, față în față cu atelierul. Dar nu oricum, ci într-o rimă pe cât de ingenios căutată, pe atât de fericit găsită. Constantin Piliuță îl prezintă pe lon Andreescu (a cărui viață a fost «ca un curcubeu după ploaie, scurtă dar înaltă») cu sentimentul unei filiații intime care îi dă dreptul să reconsidere locul înaintașului, asemuindu-I cu cel al lui Eminescu în literatură, în timp ce Sabin Bălașa analizează creația lui Ștefan Luchian («primul care face să rodească lumina și învinge întunericul din pânză»), condus de același sentiment al continuității. Simetrice cu aceste prime părți ale documentarului sunt autoportretele pe care cei doi pictori contemporani sunt invitați să și le comenteze apoi, în propriul atelier. Fiecare articulație sau accent din acest documentar — excelent filmat, montat și ilustrat muzical — înseamnă o judecată de valoare, o opțiune, o angajare personală, încărcată de sentiment, într-o formulare inedită. Un nou act de cultură al Studioului de filme al Televiziunii române, după Universul lor, Politehnica satului și Vechi scoarțe românești, comentate în numărul trecut.”  (Valerian Sava, Cinema nr. 3, martie 1975)