Lacul zânelor (1963)

Opinia criticului
"Lacul zânelor depăşeşte limita acestor note. Neconcordanţa materialelor (zâne din sticlă, aidoma bibelourilor din vitrinele magazinelor cu obiecte de menaj, alături de un ciobănaş confecţionat din pânză, cu vizibile cusături pe braţ, inexpresiv şi cu mişcări stângace) se alătură neconcordanţei culorilor: roşu-violet, urmat de albastru-violet şi de roz-dulceag. Personajul ciobănaş apare parcă pentru a demonstra cât e de dăunătoare neautenticitatea în domeniul folcorului. Prezenţa lui pare că spune: nu ajunge doar un costum naţional şi un fluier ca să creezi atmosfera de basm popular, mai ales într-un decor lucios, făcut din sticlă şi material plastic. Neconcordanţa plastică a personajelor şi a mişcărilor pe care le fac alternează cu etapele acestui basm de nylon al cărui scenariu a fost simplificat la maximum, parcă pentru a-ţi cere să nu urmăreşti idei şi acţiuni prea bine cunoscute, ci doar tehnica regizorului. Toate acestea m-au silit să nu pot urmări nici calitatea imaginii, nici sunetul, nici muzica. Regretând munca grea, fără îndoială, a celor care au lucrat la realizarea filmului, cât şi materialul cheltuit, oricâtă bunăvoinţă ar exista pentru sublinierea unor aspecte pozitive, socotesc că discuţia despre Lacul zânelor nu-şi poate găsi locul printre discuţiile despre arta cinematografică, fie ele cât de modeste. Şi n-aş dori decât să mă înşel în privinţa aceasta... (Gellu Naum, Cinema nr. 4, aprilie 1964)