Iubire elenă (2010)

Regizorul despre film
    "Multă vreme după ce am citit piesa lui Assimakopoulos, de care mă leagă o lungă prietenie, m-a urmărit destinul tragic al pictoriţei Eleni Altamoura. Este o poveste emoţionantă a unei vieţi de excepţie, plină de dramatism a pictoriţei din secolul XIX Eleni Bukura care, prin căsătoria ei cu un mare maestru italian, a devenit Elena Altamoura. A pleca o grecoaică în secolul XIX pe alte meleaguri era, pentru familia greacă, ceva de neconceput. Culmea, acea tânără se duce să studieze pictura, în Italia, cu un tânăr maestru şi se îndrăgostesc reciproc. Pentru a se căsători, ea renunţă la ortodoxie pentru catolicism.
    Totul culminează cu arderea propriei opere de furie, după mari lovituri ale vieţii. Văd o consecvenţă între fata care i-a spus tatălui ei «Eu vreau asta!» şi femeia care îşi arde tablourile. Povestea ei se întâmplă în paralel cu naşterea unei poveşti contemporane de iubire între două persoane ajunse la maturitate - Filipos, negustor şi critic de artă, şi Beatrice, grecoaica din sudul Peloponesului, deţinătoarea ultimului tablou al celei care a fost Elena Altamoura. Şi aşa se împletesc peste timp două poveşti, una de altădată şi una în prezent. Ele se întrepătrund, mai ales că criticul de artă începe să scrie o carte despre pictoriţa Eleni. Ei se descoperă prin destinul acestei pictoriţe. Se regăsesc, îşi dau seama că sunt suflete pereche."