Gomera (2019)

Trivia

• Limbajul fluierat ancestral „El Silbo”, înscris în patrimoniul UNESCO, a atras susținerea proiectului de către autoritățile locale din insula, El Cabildo de La Gomera și compania Fred Olsen S.A., a căror valori au la bază principiul sustenabilității și protecției identității locale.

Corneliu Porumboiu despre film:
„Filmul se concentrează pe o posibilă folosire a limbajului ancestral, El Silbo, într-o lume în care comunicarea a devenit din ce în ce mai controlată, cu un conflict direct între verbal și non-verbal. În urmă cu câțiva ani am urmărit un documentar despre El Silbo. Acest limbaj fascinant, aflat pe cale de dispariție, redescoperit și folosit din nou pe insula La Gomera, m-a inspirat și motivat să scriu această poveste”
Agustí Villaronga despre film:
„Am decis să  o fac pentru că, pentru mine, era o aventură, iar Corneliu este un cineast singular dintr-o cinematografie emergentă și foarte interesantă”.
„Mă surprinde capacitatea lui de a improviza și de a ieși victorios din situații. Din perspectiva cineastului, admir mult această capacitate, specifică anumitor regizori, de a se lansa fără o plasă de siguranță și de a-și duce la capăt intuițiile, fără frica de a da greș. Se poate învăța din felul în care filmează, iar mie mi-ar plăcea să am această ușurință și libertate de a aborda o poveste”.
„Corneliu este amabil, inteligent și știe să imprime actorilor o interpretare naturală, dându-le libertate și punându-i în situații confortabile. Pentru mine a fost o descoperire”
The Hollywood Reporter a titrat:
„Această poveste foarte amuzantă și densă a unui polițist care își trădează și departamentul și gangsterii cu care este în tovărășie sfredelește, în mod constant, în orice sens, desfășoară flashback-uri frecvent, pe măsură ce dezvăluie răsturnări de situație”. „Preocuparea recurentă a lui Porumboiu pentru limbaj, loialitate și moștenirea regimului represiv al lui Nicolae Ceaușescu se regăsesc aici, dar abordate din altă perspectivă”. Întreg „pachetul” este „cu totul agreabil”.
IndieWire:
„excentrică, cinematografia lui Porumboiu este despre suprize subtile, viclene, care te fură în timp ce crezi că urmărești altceva. Lungmetrajul are energia și spiritul filmelor despre tâlhării, precum și rafinamentul structural al creațiilor anterioare ale cineastului și le revitalizează pe ambele în proces”. „Un amestec șlefuit de motive ale genului care sugerează ce s-ar fi întâmplat dacă echipa Ocean’s 11 se forma în Insulele Canare. Porumboiu este un regizor cerebral, al cărui stil narativ vine mereu împreună cu un spirit glumeț, impregnează acest ingenios ansamblu cu agresivitate”. În plus, el „prețuiește chimia dintre personajele lui (...) Catrinel Marlon are o prezență dinamică și este o adevărată descoperire”.
The Wrap:
Filmul este o călătorie „cu răsturnări de situație minunate”, cu John Wayne și Alfred Hitchcock ca referințe. „O călătorie supradimensionată, cu minunate răsturnări de situație, care beneficiază de o rezervă nesfârșită de umor negru și de numeroase cadavre. Porumboiu este într-o dispoziție jucăușă din momentul în care filmul începe cu «The Passenger» a lui Iggy Pop. Nimeni nu este nevinovat, cu greu cineva supraviețuiește, iar cursa este amuzantă pe tot parcursul”.
Screen Daily a apreciat interesul pe care Porumboiu îl are pentru limbaj încă de la debutul A fost sau n-a fost? (2006)
Variety: 
„O poveste agreabilă, cu suficientă opinie pentru a te simți puțin ciudat. În premisă există umor, extras din înclinația naturală a lui Porumboiu de a compacta procedee. Regizorul a fost consacrat ca cel mai amuzant din brigada Noului Val Românesc, dar asta nu înseamnă că filmelor lui le lipsește substanța. Stilul lui ne-a oferit unele dintre cele mai sfâșietoare comentarii ale mișcării, tăind adânc, întrucât critica este ascunsă în spatele unui zâmbet sau, mai degrabă, al unei clipiri lente”. „Momente de neobișnuită grație au loc uneori chiar în cadrele de final și întodeauna în mediile cel mai puțin încurajatoare: birouri, secții de poliție, canapele din sufragerie și locuri de joacă triste”
Télérama:
orumboiu a suprins cu La Gomera. Cineastul „a schimbat radical stilul și vizează un public mai larg, fără a renunța la umorul necondiționat și la reflecția lui asupra cinematografiei”.