Fratelui meu din exil (2009)

Subiect

În anul 1948, odată cu plecarea regelui Mihai din România, câţiva oameni, strict cei aflaţi în serviciul regelui, au putut să îl însoţească în exil. Dimitrie şi Vladimir Ghika au fost printre puţinii care au putut să îşi aleagă soarta. Dimitrie şi soţia sa, Elisabeta Ghika, doamnă de onoare a reginei Elena, au ales să plece în exil, în Elveţia. Monseniorul Vladimir Ghika a refuzat să părăsească ţara. A fost arestat în 1952, condamnat de regimul comunist la trei ani de temniţă grea, pentru complicitate la crimă de înaltă trădare. A murit la Jilava, la 16 mai 1954, la vârsta de 80 de ani. Timp de cinci ani, între 1948-1952, Vladimir Ghika a trimis fratelui său, Dimitrie, refugiat în Elveţia, peste 15 scrisori care alcătuiesc o cronică emoţionantă şi unică a perioadei staliniste în România. După cum se ştie, scrisori din România spre Europa de Vest, datând din acea perioadă, sunt aproape inexistente: corespondenţa era supravegheată, iar persoanele ce încercau să trimită informaţii erau arestate şi condamnate la închisoare pentru trădare de ţară. Monseniorul Ghika a trimis scrisori în străinătate prin curierul diplomatic, în special prin intermediul Ambasadei Franţei. Motivul declarat pentru care a fost condamnat la închisoare a fost pentru că a întreţinut, prin legaţiile străine, legături cu Vaticanul şi a înlesnit această corespondenţă şi pentru Monseniorul Menges, conducător clandestin al Bisericii Catolice din România. Unul dintre capetele de acuzare făcea referire şi la scrisorile trimise fratelui său, Dimitrie, în Elveţia.