Femina (1975)

Opinia criticului
„După părerea lui Al. Boiangiu, «numai în prezența unei flori putem privi în sufletul unei fete». Nu este de altfel singura sentință plauzibilă din acest film realizat cu tandrețe bărbătească și într-o stare de disponibilitate speculativă de către autorul filmelor Casa noastră ca o floare, Cazul D și Noaptea bărbaților, cu prilejul Anului internațional al femeii. lon Caramitru citește cu convingere aproape sentimentală textul scris de regizorul însuși, plin de formulări personale, de incontestabilă acuitate: «Timpul zboară, să învățăm repede a trăi!» învățământul respectiv se desfășoară în cadrul unor întruniri ale clubului «Femina», unde se dezbat cu gravitate teme gingașe: «Cum să ne îngrijim, ca să arătăm cât mai plăcut». Detașarea și umorul autorului, fără să contrazică importanța socială a temei, sunt evidente în modul cum este filmat auditoriul feminin. Acesta apare convins în unanimitate că «toate femeile pot fi fermecătoare», dacă îmbină armonios cosmetica cu «participarea la luarea deciziilor». Totul ar depinde de ceea ce una dintre referente numește în grabă «dialogul reciproc cu bărbatul», pentru că «reciprocitatea nu neagă feminitatea», dimpotrivă, prin ea femeile devin «mai vii și în același timp mai tulburătoare». «Clubui Femina nu e totul», ne spune însă regizorul, care ia din nou cuvântul pentru a arăta perechi de tineri căsătoriți sau îndrăgostiți cărora le urează «să se iubească și apoi să se suporte», adresându-le și alte sfaturi utile citate din Shakespeare.” (Val.S. Deleanu, Cinema nr. 9, septembrie 1975)