REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Falansterul (1978)

The Phalanstery

140 min. - Film istoric - AG - 07.05.1979

Sinopsis : În anul 1834 boierul Theodor Diamant, fascinat de ideile egalitarist comuniste de factură romantică, înfiinţează la Scăeni falansterul.

Regie: Savel Stiopul

Scenariu: Florian Avramescu, Nicolae Dragoş

Actori Principali: Adrian Pintea, Liviu Ciulei, Julieta Szönyi



Distribuție:

Adrian Pintea Theodor Diamant
Liviu Ciulei Dinicu Golescu
Julieta Szönyi Catiţa
Vezi tot genericul

Producători

Casa de filme Unu

Date de producție

Filmări 01.03.– 31.07.1978 în comuna Ciocănești – Ilfov. Cheltuieli de producție 7.192.000 lei. 
Ecran normal, color, 4436 m (2 serii).

Distribuitori

Româniafilm

Soundtrack

  • Textul baladei Mircea Aristide.
  • Cântecele au fost interpretate de: Alla Baianova, Ana Ciobanu și Aurelia Gheorghiu.

Trivia

Savel Stiopul despre film: „Am făcut Falansterul pentru a spune și pentru a arăta în acest fel că răul nu este numai în afara noastră, ci de asemenea, în noi înșine. Pentru dragostea de utopie și necesitatea de cinematograf sau poate pentru dragostea de cinema și necesitatea de utopie.”

Opinia criticului
„Filmul lui Savel Stiopul ridică buimăceala la rang de spectacol. Cu ciudă, iritat și iritant adeseori, procedează regizorul, folosind aparatul de luat vederi ca pe un tensiometru, niciodată placid, niciodată indiferent în fața istoriei. În această dimensiune pasională, (oricât de subiectivă) trebuie căutată și găsită contribuția Falansterului, absolut irepetabilă, la lectura cinematografică a istoriei noastre.” (Florian Potra)

„Realizatorul a simțit nevoia să povestească o „stare”, nu o întâmplare anume, o exuberanță, un entuziasm, pe care ușor o poți cânta, dar greu o poți transforma în realitate concretă. El a căutat o stare cinematografică aptă să o exprime, a încercat să intre în atmosfera story-ului cu o disponibilitate egală cu a întâmplării luate drept reper artistic. De aici o luxurianță a filmării, o beție a investigării, în care camera de luat vederi își uită condiția ei de mijloc tehnic de înregistrare și devine personaj. Ciudata ei participare la ceea ce vede o face să voltijeze prin cadru și prin lumea filmului avidă de inedit. (...) Întrebarea care se pune azi revăzând filmul este dacă o exuberanță a filmării se poate substitui – în special de la un anumit moment înainte – unui dramatism care este mai mult bănuit decât real și, dacă nu cumva, faptul începe să devină un fel de balet al imaginii.” (Mircea Alexandrescu)