REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Dumnezeu la saxofon, dracul la vioară (2004)

God plays sax, the devil violin

43 min. - Documentar Scurtmetraj - -

Sinopsis :

Oamenii din "Centrul de Recuperare, Reabilitare și Reintegrare Profesională pentru Bolnavi Neuro-Psihici Adulți Gura Ocniței" și viața lor în această instituție, în care formează "o micro-societate închisă". Cei 300 de pacienți, unii dintre ei locuind câte 12 în cameră, leagă prietenii, se căsătoresc, se ceartă, se despart. Cafeaua și țigările sunt valută forte. Mâncatul, dormitul și împărțirea medicamentelor sunt activitățile care dau ritm unei vieți monotone.

Regie: Alexandra Gulea

Scenariu: Alexandra Gulea

Actori Principali: Adrian, Bicu


Galerie Foto:

  • Dumnezeu la saxofon, dracul la vioară (2004)

Vezi toată galeria

Distribuție:

Dumnezeu la saxofon, dracul la vioară (2004) Adrian
Dumnezeu la saxofon, dracul la vioară (2004) Bicu
Dumnezeu la saxofon, dracul la vioară (2004) Filip
Vezi tot genericul

Producători

Ciulei Films
Hochschule für Fernsehen und Film München (HFF)

Distribuitori

Europolis Film

Festivaluri, premii

  1. 2004 - Premiile germane pentru scurtmetraj -

Trivia

  • Premieră în Germania - 2 mai 2004
Alexandra Gulea despre film:
„Pe mine mă interesau tacticile de supraviețuire ale oamenilor aflați practic în detenție pe viață. În momentul de față, oamenii nu părăsesc o astfel de instituție decât pe drumul spre cimitir. Cu ce gând te trezești de dimineața, când zilele se aseamănă atât de tare, încât timpul pare să stea pe loc. Spațiul privat și noțiunea de individ par să se fi șters, și totuși oamenii găsesc o rațiune pentru a lupta mai departe. Am căutat să arăt normalitatea locuitorilor căminului în contrast cu anomalia sistemului. Titlul este un citat dintr-un cântec compus de Popescu - matematicianul, un locuitor al spitalului. Lumea văzută ca o orchestră, în care Dumnezeu și Dracu fac parte din aceeași trupă și se joacă cu soarta oamenilor. Aparatul adoptă poziția unui locuitor al azilului și povestește din interior monotonia cotidiană, societatea paralelă care s-a format, cu prieteni și șefi, dragoste și ură, o lume identică cu cea din afară."

Dumnezeu la saxofon, dracul la vioară (2004) - Photo