Drum în penumbră (1972)

Petru Popescu despre film: „Am vrut un film de public, nu un film adânc în chip negativ ori frumos în chip agresiv, ci un film care să fie emoționant tocmai pentru dimensiunea sa umilă și resemnată, prin blândețea anonimă a unei specii umane pe care eu o cunosc foarte bine, fiindcă am făcut parte din ea și moralmente nu am trădat-o.”

Opinia criticului: „Filmul lui Petru Popescu nu este unul de acțiune în primul rând, ci unul de investigație psihologică; el nu face atât radiografia unei iubiri (ca în Hiroshima, dragostea mea, Un bărbat și o femeie), cât mai ales analiza complexă a dreptului la fericire, la viață omenească (...), reușind să înscrie această analiză într-un context social contemporan și într-un peisaj uman capabil de determinări contradictorii, și tocmai de aceea credibil, realist.” (Ștefan Oprea)