REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film

De-aş fi… Harap Alb (1965)

The White Moor

92 min. - Basm - AG - 15.11.1965


Sinopsis : Poveste inspirată din basmul „Harap Alb” de Ion Creangă.

Regie: Ion Popescu Gopo

Scenariu: Ion Popescu Gopo

Actori Principali: Florin Piersic, Cristea Avram, Lica Gheorghiu, Irina Petrescu


Galerie Foto:

  • De-aş fi… Harap Alb (1965)
  • De-aş fi… Harap Alb (1965)
  • De-aş fi… Harap Alb (1965)
  • De-aş fi… Harap Alb (1965)
  • De-aş fi… Harap Alb (1965)
  • De-aş fi… Harap Alb (1965)
  • De-aş fi… Harap Alb (1965)
  • De-aş fi… Harap Alb (1965)
  • De-aş fi… Harap Alb (1965)

Vezi toată galeria

Distribuție:

Florin Piersic Harap Alb
Cristea Avram Spânul
De-aş fi… Harap Alb (1965) Lica Gheorghiu Zâna
Vezi tot genericul

Producători

Studioul cinematografic "Bucureşti"

Date de producție

Filmări 09.03.– 26.04.1965, exterioare la Buftea, Străulești, Snagov; interioare la Buftea. Cheltuieli de producție 3.700.000 lei.
Ecran normal, color, 9 acte, 2508 m.

Distribuitori

Direcţia Difuzării Filmelor

Festivaluri, premii

  1. 1965 - Mamaia - Premiul special al juriului şi Premiul pentru scenografie
    1965 - Moscova - Premiul pentru originalitatea regiei
    1965 - Milano - Premiul UNIATEC pentru originalitatea imaginii color

Soundtrack

  • Cântece de Henry Mălineanu și Nicolae Kirculescu interpretate de Ion Alexe și Andreea Constantinescu.

Trivia

Opinia criticului
„În acest festival foarte divers stilistic, inegal valoric, contribuţia românească a fost, după părerea mea, printre cele mai interesante. Publicul moscovit a primit cu multă căldură De-aş fi... Harap Alb, juriul a răsplătit creaţia lui Gopo cu un premiu pentru regie (sunt convins că în contextul concret al festivalului filmul merita mai mult), presa a avut multe cuvinte de laudă şi aproape deloc rezerve. Harap Alb a adus în festival o pată de culoare inedită, basmul cinematografic, contribuind la diversitatea stilistică a competiţiei. Harap Alb a mai adus ceva în festival: măsura inventivităţii şi fantezia lui Gopo, concepţia modernă în tratarea cinematografică a unui basm clasic. Jocul actorilor - Florin Piersic, Cristea Avram, Irina Petrescu a fost apreciat în presa moscovită de specialitate, ca şi execelenta scenografie a lui Ion Oroveanu, efectele sonore - ing. Dan Ionescu, subtilităţile imaginii lui Gore Ionescu, muzica lui Dumitru Capoianu." (Călin Căliman, Moscova Festival 4, Cinema nr. 9, septembrie 1965)

Harap Alb despre el însuşi
    Basmul, îl ştie toată lumea. Şi eu Florin îl ştiu, în film. Sunt fiu de crai şi pentru că tata mă ocărăşte toată ziua, am şi eu un vis. Să fiu viteaz, descurcăreţ, ca Harap Alb. Începe visul, dar ce folos! Visul nu durează decât o noapte. A doua zi mă, pomenesc tot eu, Florin cel care s-a voit Harap Alb. Ideea lui Gopo mi s-a părut straşnică. Rolul m-a cucerit prin simplitatea şi candoarea lui. O candoare de care am dat şi eu dovadă de vreo câteva ori în viaţă; mai ales cu ocazia debutului meu în cinematografic. (...)
    Dar cele mai „tari” momente din scurta mea biografie de actor de film le-am trăit tot la Harap Alb. Filmam pe câmpul de la Străuleşti. Într-o dimineaţă Gopo mi-a spus:
— Florine, azi filmăm bătaia cu ursul.
— FiImăm, i-am răspuns eu liniştit.
   Bineînţeles, îmi imaginam că o să mă bat cu un om îmbrăcat într-o blană de urs, pe care, conform scenariului, o să-l înving cu uşurinţă. Nu mică mi-a fost spaima când am văzut coborând dintr-un camion un urs adevărat, adus de la circ.
— Apropie-te Florine, dă-i zahăr, mângâie-l. Hai, Florine, înşfacă-l! Ia-te la trântă cu el, mă îmbia Gopo.
Dresorul, pe de altă parte:
— Tovarăşe Florin, ăsta nu-i câine, e urs, nu-mi iau nicio răspundere.
Copiii tocmai ieşeau de Ia şcoală. Spectatori în jur cu duiumul. Harap Alb trebuia să fie viteaz. Septimiu Sever îmi şoptea:
— Dacă-ţi dă ăsta o labă nu mai joci teatru toată viaţa.
    Eu, mi-am făcut zece cruci, am luat zahăr în palmă. Ursul s-a apropiat. A început să lingă zahărul. Am închis ochii, l-am prins într-un dublu Nelson şi a început o bătaie din care dacă aş fi vrut să scap tot n-ar fi fost cu putinţă, pentru că mai mult ursul era deasupra. Loveam în el din toate puterile, dar ursul credea că-mi arde de joacă şi cum era într-o dispoziţie prielnică pentru aşa ceva, a început să se joace şi el cu mine. Când în sfârşit i-am scăpat din braţe, mi se părea că m-am născut a doua oară. Pe urmă, trei zile, până când materialul a ieşit din laborator, am avut nişte emoţii... N-aş mai fi refăcut secvenţa aceasta cu riscul de a nu mai face film niciodată. Din fericire, materialul a fost bun. Acum, tot ce-mi mai doresc este ca filmul să placă marelui public. (Florin Piersic, Cinema nr. 11, noiembrie 1965)
 

De-aş fi… Harap Alb (1965) - Photo