Trivia
„Condamnați la fericire: soarta tuturor celor cărora comunismul le-a vrut bine cu sila. Filmul lui Dinu Tănase (pe scenariul lui Vladimir Tismăneanu, unul din cei mai serioși analiști ai fenomenului totalitar) este un document cu atât mai zguduitor despre această stranie fericire, cu cât el se folosește aproape numai de imaginile oficiale ale propagandei comuniste. Ceea ce vedem este ceea ce comunismul a dorit să fie văzut, propria imagine despre sine: parăzi, discursuri, zâmbete, aplauze furtunoase. Vedem chipurile torționarilor, nu pe ale victimelor. Vedem pe învingători, nu pe învinși. Vedem lăfăindu-se minciuna, falsul, butaforia, oamenii noi, odioșii. Efectul acestui spectacol scandalos al comunismului triumfător este la fel de extraordinar în filmul lui Dinu Tănase cum este spectacolul degradării și morții din Memorialul durerii.
Comunismul prin sine însuși: oribilă imagine, excepțional film.” (Nicolae Manolescu)
„Trăim într-o vreme în care, aș zice, imaginea e totul, și ce își poate dori cineva ca mine, trăitor între cuvinte, decât să le vadă transpuse în formula artistică aflată la putere? Am scris scenariul acestui film dintr-un imbold în egală măsură intelectual și biografic. Pentru că, în acest veac, comunismul a reprezentat o experiență majoră, și cu atât mai mult el a fost o experiență (negativă, distructivă) a existenței noastre. Nu am lipsa de măsură a celui care crede că trebuie să ne despărțim de trecut râzând. Eu cred că ar trebui să ne despărțim de el doar după ce am încercat să-l cunoaștem cât mai bine.” (Vladimir Tismăneanu)
„Un documentar bine gândit și articulat, de multe ori nu poate fi egalat nici de un lung metraj de ficțiune. Cred că nu exagerez cu nimic afirmând că, pelicula ce se constituie într-un document unitar, condamnă la fericire nu numai trecutul. A uita istoria, chiar și incompletă, implică necunoașterea valorilor prezentului, și nelimpezirea atât de dificilului drum spre viitor. Regizorul Dinu Tănase n-a făcut un documentar, ci s-a inserat în destinul lui, cu valorile sale reale de artist autentic.” (Petre Sălcudeanu)
