REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Casele, prietenele noastre (1974)

- Documentar Scurtmetraj - AG - 00.10.1974

Sinopsis :

„După ce au epuizat pe bătrânii lor prieteni (vezi filmul Întâlnire cu vechii mei prieteni), Mirel Ilieșiu și Doru Segal ne prezintă acum pe cele mai frumoase și tinere prietene ale lor, din mai toate orașele țării. Filmul Casele, prietenele noastre este o primă încercare de analiză, cu mijloace cinematografice, a artei arhitecților români din ultimii 30 de ani.” (Cinema nr. 10, octombrie 1974)

Regie: Mirel Ilieșiu

Scenariu: Mirel Ilieșiu

Actori Principali:



Distribuție:

Vezi tot genericul

Producători

Studioul „Alexandru Sahia”

Distribuitori

Româniafilm

Soundtrack

  • Comentariul muzical este inspirat de muzica lui Pascal Bentoiu.

Trivia

Opinia criticului
„Ceea ce ni se părea simptomatic în filmul Dunărea, o legendă în formă de fluviu se confirmă: colaborarea documentariștilor cu literații a devenit mai frecventă. Deși adepții acestei colaborări nu sunt prea mulți, ne bucură că printre ei se află autorii filmelor celor mai reușite. De data aceasta, Mirel Ilieșiu a apelat la lon Frunzetti, ca autor al comentariului și bine ar fi fost dacă poetul și criticul de artă și-ar fi citit el însuși textul (despre crainicii profesioniști ai studioului, cu altă ocazie). Împreună cu operatorul Doru Segal, lon Frunzetti și Mirel Ilieșiu formează o echipă de mare forță, pornită în căutarea caselor noi, frumoase, de pe întreg cuprinsul țării. Și e uimitor cât de multe găsesc, înainte chiar de a ajunge pe litoral. Ceea ce primează în acest film este precizia (comentatorul apelează la cifre exacte: «Mai bine de jumătate din populația României locuiește în casă nouă») și rigoarea (filmul e împărțit în trei capitole: «La lucru», «Acasă», «În timpul liber», indicând locurile unde cetățeanul se întâlnește cu noua arhitectură). Întrucât cu verva plastică a cuplului Ilieșiu–Segal  ne-am obișnuit demult, să consemnăm câteva formule ale plasticianului-literat care este lon Frunzetti: «casa — cochilie de melc a personalității», «teatrul — spațiul călătoriilor magice», «arhitectura e o sculptură uriașă care poate fi conspectată și pe dinlăuntru și pe dinafară», «prin arhitectură semnăm mesajul prezentului adresat viitorului».” (Val. S. Deleanu, Cinema nr. 10, octombrie 1974)