Bal în Poiana Zimbrilor (1979)

Opinia criticului
„Aş vrea să spun câteva cuvinte despre un film pentru micul ecran care prezintă unele trăsături de bun augur Poiana zimbrilor (regia Dan Necşulea, scenariul Constantin Banu). Este din nou vorba de conflictul între viaţa publică şi viaţa privată a omului de azi. Obiectul conflictului e original şi complex. Soţia eroului (Aimée Iacobescu) e fiică de om cu funcţie şi foarte arivistă. Nu se mulţumeşte cu funcţii importante. Mai vrea ceva. Să divorţeze pentru a se mărita cu un personaj încă şi mai important, care însă nu e de acord decât dacă dânsa îi face, prealabil, un copil (imediat şi anticipat). Personajul nu apare pe ecran. Monstruozitatea lui rezultă indirect din fapte. Soţul (Traian Stănescu) înfruntă două prigoane e acuzat că vrea să divorţeze, pentru a se însura cu doctoriţa din localitate (Diana Lupescu); pe de altă parte, deşi în primul moment de indignare, el demisionase de la şantierul unde lucra, se răzgândeşte şi se întoarce la uzină unde va repara toate panele (nepăsător de faptul că, fiind demisionat, n-avea calitate să se amestece în fabrică). Interesant. Căci el nu caută să împace cele două probleme ale sale, cea profesională şi cea intimă. Le duce, vitejeşte, pe amândouă, ca şi când ele nu s-ar contrazice, arătând bine că pentru dânsul ele tocmai că nu se contrazic. Curaj bazat pe încrederea în dreptate, pe încrederea absolută în tovarăşii săi. Cazul, desigur, se va limpezi în mod just. Fără prea lungi dezbateri pe ecran." (D.I. Suchianu, România literară, nr. 6, 7 februarie 1980)