Aurică, viață de câine (2022)

Trivia

Mihai Dragolea despre film:
„Ca regizor mă inspir mult din experiențele pe care le am, una dintre acestea fiind munca pe care o fac la Bruno Shelter. Am grijă de animalele de acolo și interacționez cu oamenii care ne ajută, așa am ajuns să mă împrietenesc cu Aurel Marton, protagonistul filmului. El ne aducea la adăpost puii de câini sau pisici pe care îi găsea pe câmp. Am fost impresionat de actul său empatic și am început să imaginez o poveste. Am căutat să arăt faptul că animalele simt la fel ca noi, se pot regăsi în situații-limită din care e greu să scapi și uneori sunt cele mai bune ființe cu care ne petrecem timpul. Lui Eli și Mihai, fondatorii Bruno Shelter, le-a plăcut ideea și am discutat cum o putem spune și arăta mai bine. Știm că după abandonul animalelor, violența împotriva animalelor e o mare problemă, așa că am construit în jurul acestei realități narațiunea. Mi s-a părut că trecutul lui Aurel Marton poate să fie o sursă de inspirație. Am dorit să arăt cum un om care evadează din închisoare, și implicit din societatea civilizată, are capacitatea de a se identifica cu un animal, de a construi o relație de prietenie cu acesta, acționând în consecință. L-am ales pe Aurel și pentru faptul că muncește mult la câmp, are un fizic impresionant și o expresie fascinantă. De 20 de ani, el trăiește într-un sat de pe lângă București, alături de familia sa, încercând să ducă o viață normală, însă incapacitatea sistemului judiciar românesc de a-i procesa și reabilita cazierul l-a condamnat la muncă fizică zilnică. Își câștigă banii săpând șanțuri, gropi pentru fundații, lucrând în construcții, curățând terenuri părăsite și colectând fier din deșeurile aruncate de alții pe câmp, angajatorii evitând să lucreze cu un om care are cazierul plin și ignorând faptul că majoritatea faptelor au fost săvârșite în urmă cu mulți ani. La 50 de ani reușește să le facă pe toate, dar momentul retragerii la pensie se apropie, de aceea trebuie să se gândească la un loc sigur de muncă. După filmarea scurtmetrajului Aurică, viață de câine, am decis să îl ajutăm să-și reabiliteze cazierul. Sperăm să și reușim, dat fiind faptul că acesta trebuia reabilitat în urmă cu mulți ani”