"Filmul are o permanentă tensiune interioară, suspans şi vigoare, are personaje puternice şi frumoase care deprind din mers lecţiile istoriei si ale revoluției, are actori pe măsura personajelor - Liviu Ciulei însuşi, adolescenta Irina Petrescu, Lazăr Vrabie, Ştefan Ciobotăraşu - iar şlepul plutind pe apele în flăcări ale bătrânului fluviu îşi păstrează prin timp dreptul la metaforă." (
Călin Căliman, Magazin estival Cinema 1984)
"
Valurile Dunării este
Casablanca filmului românesc. Cei doi bărbaţi, unul încadrat într-o actvitate subterană, organizată şi periculoasă împotriva hitlerismului (Viktor Laszlo - locotenentul Toma), celălalt un
particular, dur şi aparent individualist, stăpân de restaurant-şlep, fumător de ţigară de la ţigară (Rick - Mihai), care ajunge în final să-l ajute pe
profesionistul din Rezistenţă. Femeia dintre ei, Ana, îl pierde pe Mihai tot aşa cum Ilsa îl pierde pe Rick. (...) Avem şi melodia obsedantă:
Valurile Dunării de Ivanovici este
As Times Goes By" (
Cristian Tudor Popescu, "Filmul surd în România mută", 2011)