Opinia criticului
„Am lăudat, înainte de a fi obținut un premiu la concursul «Cupa de cristal», episodul al doilea din acest serial intitulat
Pic și Poc eroi fără voie: acea perifrază ingenioasă după «Capra cu trei iezi», cu umor modern și morală inteligentă. Între timp, Olimp Vărășteanu și Florin Anghelescu au mai produs două episoade:
Pic și Poc în luptă cu fumul și
Pic și Poc învață ursul la miere. Cu deosebirea că, de data aceasta, pe generic, în locul poetului Marin Tarangul, figurează Radu F. Alexandru, ca redactor, iar scenariul (dacă a existat unul) nu se indică deloc cui aparține. Ideea parodierii unor fabule și basme cunoscute a fost uitată, improvizindu-se în schimb diverse peripeții gratuite, menite să provoace chicoteli în sală. Atunci când apelează din nou, în treacăt, la personaje de fabulă («Ursul păcălit de vulpe»), inovațiile sunt descurajante și de un gust prea bine cunoscut din alte pelicule: ursul nu-și mai pierde coada fiindcă-i înghețată-n lac, ci fiindcă i-o taie-un rac. Săritori, Pic și Poc recuperează coada de pe fundul lacului, vrând s-o pună la loc ursului și folosesc pentru aceasta... sudura autogenă, apoi o funie, ca s-o lege, în fine, niște miere ca s-o lipească. Și așa mai departe, dar nu știm încotro și nici de ce.” (
Valerian Sava, Cinema nr. 3, martie 1975)
