Morgen (2009)

Marian Crişan despre film
În 2007, eram de Crăciun acasă la Salonta. Era o iarnă friguroasă şi stăteam în casă citind presa locală când am dat peste următoarea ştire: "doi emigranţi turci care încercau să treacă ilegal graniţa au fost prinşi de poliţia de frontieră în apa îngheţată a unui canal". Aceste câteva rânduri m-au impresionat şi m-au obsedat o vreme. Oraşul meu natal e un loc atât de liniştit şi oamenii sunt foarte de treabă. Am început să mă gândesc la o poveste în care un localnic ca oricare altul din Salonta întâlneşte un emigrant. Îmi place să imaginez asemenea poveşti în care ceva bizar se naşte pe neaşteptaate din viaţa de zi cu zi. Aşa de întâmpla în neorealismul italian în care scenariile se năşteau din scurte articole de ziar. Cred că există o legătură misterioasă între Noul Cinematograf românesc şi neorealismul iatlian.
Până la urmă, ceea ce mă determină când aleg un subiect sunt primele senzaţii şi imagini pe care le am când citesc sau văd ceva. Pentru Morgen a fost imaginea omului care pescuia de unul singur, văzut din spate, şi o casă de ţară izolată pe un câmp din apropierea Salontei.