Opinia criticului
"Filmul lui Gelu Mureşan, sever şi sec, asemenea unei lecţii de morală, suferă de ambiguitate, lucru de altfel nu întotdeauna condamnabil fireşte, într-un film de animaţie.
Gardul poate fi o parabolă despre existenţă şi rosturile ei. Un personaj construieşte, bucată cu bucată un gard, adunându-şi piesele componente prin sacrificarea fiinţelor înconjurătoare care conţin, toate, câte o „particulă” din gard. Pentru ca în final, să intre el însuşi în componenţa unui alt gard — să zicem — „gardul universal”. Dar
Gardul poate fi o parabolă despre cunoaştere: cunoaşterea individuală este suma unor cunoştinţe particulare, străine, intrând la rândul ei, ca parte componentă, într-o cunoaştere universală. Cred însă mai degrabă că
Gardul e un film despre egoismul feroce, inconştient şi inutil. Fericirea personală clădită pe seama sacrificării altuia este amendată aici prin „poanta” finală, în care agresivul personaj devine, la rându-i o biată victimă. Ce place în filmul debutantului cineast profesionist Gelu Mureşan este siguranţa naraţiunii şi simplitatea austeră a desenului, un anume „limbaj” ce anunţă pentru viitor un prezumtiv realizator de calitate. Ce deranjează oarecum este tonul prea grav al unui film care este, practic, numai o „micro-fabulă”." (
Petre Rado, Cinema nr. 10, octombrie 1970)
