The Dacians (1966)

În anul 87 după Hristos, pe malul sudic al Dunării, sosesc armatele romane. Între împăratul Domițian și generalii săi, Severus și Fuscus, există divergenţe. Caius Attius, tatăl lui Severus, se opune războiului împotriva dacilor. El trece Dunărea în fruntea unei solii de pace, dar este ucis de Remaxos, un oştean dac. Romanii se hotărăsc să atace. În fruntea legiunii a V-a, generalul Fuscus intră în Dacia. În acest timp, lângă cetatea Argidava, în faţa lui Decebal şi a căpeteniilor dace se desfăşoară întrecerea tinerilor. Cotyso, fiul lui Decebal, este unul dintre concurenţi. Apare însă Remaxos, care anunță că romanii au trecut Dunărea. Va fi război. După legile pământului, cel mai bun dintre tineri trebuie sacrificat, pentru a duce zeilor dorinţa dacilor de a învinge. Cotyso, câştigătorul întrecerii, va fi cel sacrificat. Cetatea este atacată şi cucerită de romani, cu pierderi numeroase însă. Decebal îi trimite lui Domiţian o solie cu daruri alegorice, simbolizând mândria şi libertatea dacilor, dar romanii le tălmăcesc ca o dovadă de supunere și îl trimit la Sarmisegetusa pe generalul Severus, pentru a impune condiţiile păcii. Aici află de la Decebal că tatăl său, Caius era dac. Tot acum o cunoaşte pe fiica lui Decebal, Meda, de care se îndrăgostește. Deşi are motive să fie legat de daci, onoarea îi cere să continue lupta alături de romani. În absenţa lui, ambițiosul Fuscus decimează armatele lui Severus, pe care îl consideră trădător. El speră astfel să-i ia locul lui Domiţian. Dar Severus se întoarce. În duelul care are loc între ei, Fuscus este ucis. În fruntea legiunilor romane, Severus înaintează spre armata dacilor. Cei doi conducători, Severus şi Decebal, se luptă în faţa soldaţilor, ca doi bărbaţi adevăraţi. Severus este învins. Bătălia cea mare abia acum începe.