Ciucurencu (1964)

Din cronica lui Radu Cosaşu
"Genericul filmului lui Erich Nussbaum consacrat artistului poporului Alexandru Ciucurencu e foarte exact şi foarte bine formulat (deşi literele sunt mici, încă timide). Studioul „Alexandru Sahia” prezintă un tablou de... Un tablou de... şi nu „pictura lui”... Un tablou de... şi nu un Ciucurencu exhaustiv." 

Erich Nussbaum despre film
"N-aş fi făcut filmul dacă n-aveam în faţă un om. Am încercat să pătrund, odată cu spectatorul, în ceva din mirajul artei marelui artist. Ciucurencu — omul, mereu crispat, cu modestia meşterului care socoteşte că e abia la început — face în film o bună „concurenţă” propriilor sale pânze. Prezenţa pictorului printre tablouri nu e de circumstanţă, decorativă. Artistul se confundă, cu lumea culorilor sale, se explică prin ele şi, la rându-i, le explică printr-o încruntare a pleoapelor, printr-un gest copilăresc, printr-o umbră de surâs fluturându-i pe buze." (Cinema nr. 1, ianuarie 1965)