The Last Birds are Leaving (1978)

Opinia criticului
„Ceea ce mi s-a părut a fi punctul forte al primelor două scenarii originale ale lui Timotei Ursu (Cursa și Septembrie) (...) a fost tocmai racordarea la întâmplări concret contemporane, conturarea cu sinceritate și cunoașterea unei tipologii umane specifice locului și timpului nostru. Cu acest Al patrulea stol, autorul pierde contactul de fond cu acest prezent: timpul acțiunii este într-adevăr prezentul în decor, dar nu și în conținut. Eroii săi rostesc replici la zi, dar trăiesc parcă între cele două războaie, jucându-se de-a Mihail Sebastian. Ei trăiesc „niciunde și nicicând”, cum o și scriu cu creta pe tăblița mult disputată. Biografiile personajelor sunt, în anume fel, aduse la zi, dar datele lor psihomorale sunt, în esența lor, cele ale timpului Mihail Sebastian, trăind orele incertitudinilor la răscruce de vremuri. Jocul de-a evadarea din realitate avea atunci o justificare, dar acum această evadare rămâne un joc gratuit.” (Adina Darian)