Aceşti oameni (1971)

Opinia criticului
Pentru primul ei film, regizoarea Felicia Cernăianu a plecat cu echipa de filmare pe şantierul hidrocentralei de la Porţile de Fier. Utilizând cu zgârcenie spectaculosul peisaj industrial, reţinând doar câteva cadre necesare pentru a contura lumea filmului său, ea zăboveşte cu bună intenţie — declarată de altfel încă din titlu — mai ales asupra oamenilor de pe şantier. Le prezintă chipurile şi părerile, static. Reia apoi fiecare chip, cu gesturile şi faptele ce-i aparţin, fiecare părere, cu glasul şi privirea ce-o însufleţesc. Pentru fiecare dintre ei, viaţa de şantier înseamnă altceva; pentru niciunul dintre ei ea nu este nici uşoară, nici comodă. Dar este viaţa pe care şi-au ales-o, pe care o iubesc. Desigur, sunt detalii, chiar micro-detalii, faţă de imensitatea şantierului. Dar, deşi se încheagă oarecum şovăielnic şi îmbâcsit, din câteva detalii, din câteva portrete, Felicia Cernăianu reuşeşte să sugereze dimensiunile uriaşului întreg. (Eva Havaş, Cinema nr. 8, august 1971)