Toate aceste date native s-au dovedit esenţiale pentru paşii următori ai carierei sale: asistentă de regie până în 1991, director de producţie la
Fundaţia Arte Vizuale (FAV) unde putem spune că e şi astăzi mâna dreaptă a lui
Vivi Drăgan Vasile, şi în sfârşit producător de film la “
ICON production”, firmă pe care ea o înfiinţează în 1994.
Pe genericul filmelor realizate la FAV, numele ei apare fie ca director de producţie (
Franzela exilului de
Alexandru Solomon – 2002,
Boborul de
Radu Igazsag – 2003), fie ca producător executiv (documentarul
Drăguş 2x40 de
Titus Muntean – 2006, scurtmetrajul
La drumul mare de Gabriel Sârbu – 2007, lungmetrajele
Cealaltă Irina de
Andrei Gruzsniczki – 2008 şi
Memoria de piatră de
Iosif Demian – 2009). Dar în ambele ipostaze, Velvet Moraru a colaborat şi cu alte case de producţie precum “Castel Film” (
Damen Tango de
Dinu Tănase – 2003,
Legiunea străină de Mircea Daneliuc – 2006,
Nunta mută de
Horaţiu Mălăele – 2007) sau “Libra Film” (
Ursul de
Dan Chişu – 2010).
Dar adevărata măsură a vocaţiei ei pentru această meserie o reprezintă lungmetrajele produse de ICON şi care i-au adus cele mai mari satisfacţii:
Examen, debutul lui Titus Muntean (2003) şi
Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu de
Andrei Ujică (2010). Nu mai e un secret pentru nimeni că primul a avut o gestaţie grea, cu multe poticneli şi semne de întrebare, care fără Velvet n-ar fi putut fi depăşite, izbutindu-se până la urmă un film premiat în ţară (de către Uniunea Cineaştilor şi la festivalul “Anonimul”) şi plimbat în străinătate de la Paris la Alma Ata, în diferite competiţii. Cel de al doilea a fost considerat de mulţi critici români “cel mai bun film al anului”, iar de întreaga breaslă cinematografică, prin votul ei la Premiile Gopo, “cel mai bun documentar al anului”. Fiecare în felul lui a constituit o provocare, dar s-ar părea că lui Velvet îi plac provocările care o motivează să lupte." (
Cristina Corciovescu, Aperitiff 2011)
