Mișu Fotino

"Tata m-a trimis să dau examen la Institutul de Teatru. În '48, tocmai se transformase Conservatorul Regal de Artă Dramatică într-o facultate de stat. Şi pentru că mă temeam că n-o să intru, cu toate pilele mele, am dat examen şi la Actorie şi la Regia de culise, cum se numea pe-atunci. Am intrat cu chiu cu vai la prima, clasa Gh. Storin. Dar n-am ajuns la cursuri decât un singur trimestru, pentru că în primavară l-am însoţit pe Radu Beligan - idolul meu în materie de umor subţire, pentru parter, nu zgomotos ca pentru galerie - la o filmare. Se realiza primul film românesc, Răsună valea, şi Paul Călinescu m-a luat şi pe mine pentru o figuraţie specială. Avea nevoie să filmeze, pe şantierul patriei, un brigadier cu un aer mai intelectual şi, cum eu purtam ochelari şi pe-atunci, corespundeam imaginii. M-a fascinat atmosfera de echipa şi am rămas mai mult. Mă şi vedeam mare stea de cinema, dând autografe, dar n-a fost să fie. Când m-am prezentat în vară la examen cu Storin, meşterul s-a uitat lung de tot la mine şi, cu toate că era bun prieten cu tata, m-a întrebat repede: "Tu cine eşti?". "Studentul dvs., Fotino." "Nu te cunosc. Nu te-am vazut la clasă." "Păi, să vedeţi că am fost şi bolnav." "Da cu filmul cum a fost?" M-a fulgerat cu privirea şi m-a picat. Mi-a fost ruşine să repet anul, mai ales că ma simţeam deja actor (eram pe statul de plată la Teatrul din Braşov, condus de tata). Şi uite aşa a ramas Mişulică al lui fără studii."
În 1952 a devenit actor la Teatrul Dramatic din Braşov unde a fost remarcat de către regizorul Sică Alexandrescu, care l-a adus la Teatrul Naţional din Bucureşti. Timp de o jumătate de secol, el s-a numărat printre stâlpii primei scene a ţării, jucând mai ales în comedie. În cariera sa preponderent teatrală şi televizivă, cinematograful ocupă un loc minor.