Iurie Darie despre...
...cariera de june prim: "Nenorocirea mea de actor de cinema este că am jucat atâtea roluri de june prim încât azi nu mă mai distribuie nici un regizor. O viaţă întreagă i-am fost recunoscător lui
Paul Călinescu care m-a distribuit primul în
Pe răspunderea mea, dar acum e cazul să mă îndoiesc, nu-i aşa?" (
Almanah Cinema 1984)
...public: „Publicul este totul. Într-un spectacol, mai curând poate fi înlocuit regizorul, schimbaţi actorii, orice, dar spectacol fără public nu există. Cred că atunci când nu reuşim a ne face înţeleşi de către public, vina este numai a noastră. Dar în acelaşi timp, cred că şi publicul trebuie uneori să facă efortul de a înţelege, efortul de a depăşi adevărurile comode. Dacă ne referim însă la filmul românesc,acesta nu prea solicită spectatorul nici într-un sens, nici în altul. Şi cred că nu am făcut încă filmul în care să credem total, pentru care să merite să ne batem, chiar împotriva unui curent de opinii. Publicul nostru nu se recunoaşte în întâmplările pe care i le povestim şi vine deseori mai mult din amabilitate, pentru că filmele noastre rămân mai mult o ilustrare a unui text literar, decât o creaţie cinematoorafică. În filmul nostru istoric nu se nasc personaje, actorii se simt undeva dincolo de cai şi figuraţie. Şi dacă ne emoţionăm totuşi la astfel de filme, aceasta se datoreşte mai mult sentimentului patriotic decât aceluia artistic. De aceea noi, actorii, preferăm contactul cu scena şi cu publicul de teatru, preferăm spontaneitatea şi adevărul acestor întâlniri. Aş lansa şi o întrebare adresată spectatorului: care este filmul românesc care l-a emoţionat în egală măsură cu un spectacol de teatru ?
Cum spuneam, pentru noi publicul este totul, dar publicul trebuie întreţinut. Belmondo declara într-un interviu: «Dacă nu joci continuu, publicul te uită». Îmi permit şi eu să mă agăţ de vorbele lui şi să spun că un an şi jumătate de pauză în viaţa unui actor de film este un soi de sinucidere. Cine poartă vina?” (
Cinema nr. 6, iunie 1968)
Opinia criticului
"Şi mai surprinzătoare va apărea la acest festival transformarea lui lurie Darie, lurie Darie, junele prim al cinematografiei noastre, ani de zile năpăstuit să zâmbească frumos, să fie vesel şi fără griji ca pasărea cerului. O dată, într-un interviu, spunea cât de tare îşi doreşte altceva. Cât de tare i-a ajuns să fie june prim. Şi iată-I la Mamaia cu două roluri serioase. Matei din
Procesul alb şi Wagner din
Faust XX. Aproape că mi se pare simbolică transformarea pe care eroul său din
Faust XX o suferă, dinspre superficialitate spre gravitate. lată deci că lurie Darie nu era sortit să moară june prim! Că are toate datele unui actor matur, în stare să interpreteze roluri mature. Că i se potriveşte de minune seriozitatea, zâmbetul ironic sau trist, privirea gravă, concentrarea sau emoţia. I se potrivesc sentimentele putemice de dragoste sau de ură. I se potrivesc personajele profunde sau complicate, situaţiile grele şi complicate de o mie de ori mai bine decât i se potriveau rolurile de fluturaş amoros. S-ar putea spune că lurie Darie abia acum este actor de film. Acum, la Mamaia '66." (
Eva Sîrbu, Festivalul Mamaia '66)
