Graduate of the Institute of Theatre and Film "I.L.Caragiale" (year 1958).
Debutează pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, după care joacă la teatrul din Bacău şi la Teatrul Naţional din Cluj (rol de referinţă - Caligula din piesa lui Albert Camus), înainte de a fi angajatul Teatrului Naţional din Bucureşti începând din 1970. După revoluţie, este directorul Teatrului "Maria Filotti" din Brăila (1991-1995). În film este actorul fetiş al regizoarei
Malvina Urşianu.
"Ori de câte ori e nevoie de un erou care să străbată cu decenţă şi diplomaţie situaţii dificile, ori de câte ori e nevoie de un actor care să ştie trăi cu discreţie sentimentele mari, sfâşietoare, patetice, toată lumea se gândeşte la George Motoi.
Diplomaţia lui e firească. Sfâşierile lui au eleganţă. Patetismul lui e romantic.Sentimentele lui mari au o pudoare bărbătească, o pudoare care le face imediat credibile. Finalmente totul la el vine dintr-o mare stăpânire de sine, dintr-un calm de netulburat, dintr-o perfectă armonie dintre fiinţa lui interioară şi fizic - şi el frumos cu decenţă, plăcut cu discreţie, frumos fără ostentaţie, romantic fără slăbiciune, calm fără răceală. Este poate vorba despre un anume grad de temperatură umană ce face din acest actor, care a dat pe scenă un Caligula de neuitat, unul dintre actorii noştri cei mai de cinema." (
Alice Mănoiu, Almanah Cinema 1976)
"În faţa obiectivului camerei de filmat, Motoi îl uită pe actorul de teatru — pier ca prin farmec toate acele argumente ale actorului în contact cu publicul. Ecranul schimbă datele gândirii şi creaţiei actorului de cinema. Şi Motoi a înţeles că pe platoul de filmare eşti încă departe de public şi robit tehnicii, montajului, condiţionat de mulţi alţi factori extra-artistici, suspectat de obiectivul camerei etc. Toate acestea îi cer actorului ca orice cadru în care apare să dea cea mai vie expresie momentului interpretat. Este ceea ce se cere de fapt unei personalităţi artistice, George Motoi este o astfel de personalitare." (
Cinema nr. 10, octombrie 1970)