Am scris acest scenariu în urma solicitării redacţiei de a face o ecranizare după romanul meu cu acelaşi titlu. Cartea tocmai obţinuse premiul Uniunii Scriitorilor şi, concomitent, fusese înscrisă pe «lista de onoare» a celor mai bune cărţi pentru tineret, în cadrul premiului literar european, «Carole». Propunerea, venită pe neaşteptate, m-a cucerit. Îmi surâdea mai ales gândul de a crea premizele unui poem cinematografic — aşa cum şi-l visa regizorul
Aurel Miheleş — un poem care să constituie şi o dezbatere sinceră, etică, asupra tinereţii, drepturilor şi îndatoririlor ei asupra dragostei şi fericirii.
M-am aşternut pe lucru şi, în scurtă vreme, scenariul a fost gata. Şi, cu toate că a mai suferit de-atunci unele mici modificări, în esenţă s-a păstrat acelaşi.
Ce are caracteristic? Datele scenariului sunt, la bază, istorice (învăluite în aura legendei — o legendă autentică, foarte veche, de largă circulaţie). Copleşitoarea dragoste dintre căpitanul Ion, oştean al lui Vlad Ţepeş, şi Ilina, fiica vistiernicului Flor, capul complotului boieresc, foarte tinerii mei eroi (vârsta lor este cam aceeaşi ca a lui Romeo şi a Julietei), se consumă în condiţiile invaziei lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, care proclamase războiul «sfânt» împotriva ţărişoarei valahe, cu scopul de a o preface în paşalâc (şi, numai în ultimă instanţă, în caz de nereuşită, de a-l instaura ca domn pe favoritul său, Radu cel Frumos, fratele lui Ţepeş). Filmul însă nu îşi propune să reconstituie cu precizie faptele istorice şi nici revărsări masive de trupe. Dimpotrivă, tot ceea ce este istorie, propriu-zis, a fost conceput doar pe fundal. Ţepeş însuşi va fi numai o apariţie fugară, pregnantă şi plină de semnificaţii. Conflictul se va desfăşura, în primul rând, în conştiinţa căpitanului lon, între dorinţa lui aprigă, firească, la un tânăr abia ieşit din adolescenţă, de a fi fericit şi imperativul împlinirii cu orice preţ a datoriei. Ideea pe care încercăm s-o afirmăm, susţinuţi de legendă şi de toată tradiţia noastră populară, este aceea că sunt anumite momente ale istoriei când niciun sacrificiu nu poate fi prea mare pentru păstrarea libertăţii şi demnităţii ţării.
Nădăjduiesc ca filmul acesta tineresc, de dragoste şi aventură — în înţelesul cel mai bun al cuvântului — pe care regizorul Aurel Miheleş, cu care am colaborat ideal, a şi început să-I lucreze cu o pasiune şi-o dăruire ce mă emoţionează — să poată vorbi cât mai convingător spectatorilor despre unele adevăruri supreme şi eterne.