​Variaţiuni în cheie comică

     Interpreţi şi roluri
     Nu aş spune că Ileana Stana lonescu este o actriţă de comedie (ori numai de), dar pot sa jur că este o actriţă cu umor. Îl are în sânge, în aruncătura ochilor, în acea arcuire a mâinilor, ca şi cum ar vrea să transmită cuiva în contul unei viitoare tan­dreţi, un bobârnac, în infexiunile vocii, mai mereu în «stare de război». În­tr-un fel, este bine că primul rol de anvergură nu a fost eminamente co­mic, ci unul care doar picură umorul, atât cât este suficient pentru con­strui o convingere dar şi, totodată, o imagine a ceea ce ar putea să ne aş­tepte, altădată.
     Purtându-şi ciorapii trei-sferturi cu nonşalanta cu care Colombo îşi ducea trenciul său deloc impecabil, Minerva Tutovan a Ilenei Stana lonescu din filmul Şantaj pare să ironizeze amă­nuntele îndeobşte acceptate, întreaga rezervă de energie fiindu-i îndreptată către descoperirea tocmai a acelora care scapă chiar şi ochiului dedat la observaţii, sau care aspiră către aşa ceva. Bascul şi-I agaţă în primul obiect ieşit în cale şi el se nimereşte a fi un cactus, dar el putea fi, tot atât de bine şi o coadă de crocodil, căci indiferenţa personajului pare a fi a unei serre­nissime alteţi faţă de supuşi. Zelul eroinei, dincolo de investigaţiile pro­priu-zise, se exercită în cheie comică, în dădăceala subalternului său, Do­brescu, în care continuă să vadă un şcolar cu lecţiile neterminate. Acel «mai învaţă, băietaş, mai învaţă» pare sortit să-I urmărească toată viaţa pe fostul elev, tonul cu care îl lansează fosta profesoară nefiind unul doar al constatării, ci al unui întreg program de viaţă. «Sentimentul catedrei» de care femeia nu vrea să se despartă, are însă, în interpretarea, filtrată prin întrebările inteligenţei llenei Stana lonescu, o nuanţă ironică; faţă în faţă cu obedienţa nu lipsită şi ea de o anu­mită maliţiozitate a învăţăcelului care îşi ia notiţe făcând cu ochiul, cele două tipuri de nevinovate prefăcătorii, deci, dau naştere unui filon comic aducător de sare şi piper filmului în chestiune. Dacă Sebastian Papaiani joacă plă­cerea de a-i scăpa mingiile, Ileana Stana lonescu are ştiinţa «loviturilor», a se citi: a vorbelor şi a privirilor im­probabile.