Şi puţin haz de necaz: într-o seară, dornici să mâncăm o friptură bună, am intrat împreună cu fratele meu la renumita cârciumioară «Giovanidis». La masa alăturată, erau trei tineri studenţi. Unul dintre ei, un tânăr înalt, volubil, simpatic, cu o figură jovială, mi-a atras atenţia. Tocmai în acel timp, alcătuiam distribuţia rolurilor la filmul
Răsună valea şi eram în căutarea unui tânăr interpret pentru rolul brigadierului, şeful brigăzii voluntare U.T M. Bucuros că am găsit tipul de interpret pe care îl căutam, am propus tânărului de la masa alăturată să-i fac o probă de film, propunere la care el mi-a răspuns cu mult entuziasm. Zis şi facut. Proba a ieşit foarte bine, adică: înterpretare bună, figură expresivă şi luminoasă... sfârşit, tot ce trebuia pentru a caracteriza personajul respectiv. Conducerea studioului nu a fost însă de acord cu interpretul propus pe motivul că are figura şi alura unui «star» de cinematograf american iar brigadierii noştri nu pot avea o asemenea înfăltşare şi în special un şef de brigadă (?). Cu mare regret, am fost nevoit să caut alt interpret, de data asta pe gustul conducerii. Tânărul cu figura jovială şi alură de «star» de cinema era:
lon Popescu-Gopo, actualul regizor, tatăl spiritual al «omuleţului» din
Scurtă istorie şi — azi preşedintele Asociaţiei cineaştilor.
