Cu tot respectul nutrit realizatorilor acestui film, de la scenarişti la regizor şi până la minunaţii noştri actori, cu tot respectul şi cu tot regretul, trebuie spus că
Singur printre prieteni este foarte departe de a fi o «reuşită a cinematografiei noastre». El este departe şi de ceea ce presupun că şi-au propus autorii, adică o comedie antrenantă, amuzantă, relaxantă, cu şi despre tinerii aflaţi la vârsta repartiţiei, dar şi o comedie pocnind din bici pe spinările — oricum tăbăcite — «învârtiţilor» din sectorul alimentar. În schimb,
Singur printre prieteni este foarte aproape de o glumă de album duminical, genul scenetă. O scenetă mai mare cu un responsabil de motel vag-tâmpit (deşi nu el, ci fiul căzut în cap ar fi trebuit să fie «eroul»), scenetă în care sunt vârâte câteva «sceneţele»: cu o fată care ţine mortiş să se mărite cu o repartiţie bună, cu un bunic care ţine şi el să se însoare cu o gospodină bună, cu un fost căpitan de vas pisălog şi amnezic, cu un şofer persecutat de o manivelă, etc., etc. Tot ca în scenetele tv., actorii îşi «servesc» poantele cu o mimică pozată la aparat, peste care aştepţi să se suprapună, sonor, binecunoscutul gong.
Din scenetă în scenetă, filmul capătă aerul unui banc lung căruia povestitorul i-a uitat poanta. De altfel în cele din urmă, pierduţi printre peşti, cârnaţi, crăiţe, supe de morcovi, problemele vârstei a treia, a doua, ba chiar şi a vârstei ursuleţului, autorii nu mai ştiu nici ei «unde au rămas», aşa încât «lasă cărţile să vorbească» şi lucrurile cum erau înainte, adică, încurcate ca şi literele cu care se scrie «sfârşit».
Evident, nu avem de-a face cu o nereuşită de proporţii cosmice, ci cu o nereuşită măruntă. Autorii nu au «profanat» o mare temă, nu au compromis o mare idee, iar în ce-i priveşte, să fim serioşi! — în cinematografia noastră nimeni nu s-a compromis vreodată cu un film slab, mai mult de cinci minute. Îngrijorător, aşadar, nu este «cazul». Îngrijorătoare este semnificaţia lui.
Singur printre prieteni nu este o excepţie. El nu este o întâmplare, o eroare de calcul ci, scuzaţi calamburul, un calcul de eroare.
Pentru că el este bine plasat în familia acelor filme senine ca un creier proaspăt spălat, fără probleme, atât de fără probleme, încât trec ca-n unt toate probele, inclusiv proba publicului. Acele filme, despre care de mult şi mereu spunem: «nu mai facem, nu mai facem...»
