Psihedelia, Amélie Poulain și un covor semi-magic se întâlnesc în “
Dialog degeaba”, producție UNATC, un scurtmetraj ce emană prospețime, regizat de Ștefan Bâtu-Tudoran. Filmul este inspirat din povestea scurtă intitulată „Ramon” al cărei autor
este chiar cel care joacă rolul personajului principal din film, Ștefan Pârcălăbescu. Când o Reporteră află din ziar despre prietenia dintre un tânăr muzician și Călin, covorul său vorbitor, organizează un interviu cu intenția de a înțelege acest caz straniu și cum de covorul gândește și se exprimă prin viu grai.
„Eu zic să începem cu începutul. / Eu zic să începem cu mijlocul, tot timpul începem cu începutul.” Cam așa începe dialogul dintre reporteră și duo-ul atipic — într-o ochiadă șireată aruncată lui J.L. Godard — iar schimbul lor e piperat cu multe astfel de jocuri care țintesc pe de-o parte limbajul, iar pe de altă parte, nonsensul imaginii și discrepanțele dintre cele două.
Reportera, copleșită de incoerențele situației, asemeni unui psihanalist, se cufundă în discuție și recurge la asocieri libere, gânduri și zicale precum „Musafirul vede covorul măturat, dar gazda știe ce mizerie ș-a adunat sub el.” sau „Frica e rădăcina agresivității, iar ura e floarea de la suprafață.” Între interviu și secvențele de montaj cu fotografii pe sunet, realizate impecabil, avem parte de un segment în care tânărul parcurge străzi de București, pe bicicletă. Imaginea, trasă pe peliculă color de 35mm surprinde orașul într-o sinestezie fantastică și îi redă zumzetul, chiar și în lentoarea mută a verii.
Liber ca formă, experimental fără a fi abstract sau abscons, „
Dialog degeaba” e o mică bijuterie deopotrivă lipsită de apăsarea îndurerată a narațiunilor ce se iau prea în serios, dar și de frivolitatea comedioarelor neasumate. Un film stilizat, hipsteresc și de-a dreptul memorabil. (Emil Vasilache)
Detalii:
cinepub.ro