Online Magazine Edited by The national union of filmmakers

Film Critics Association 2015 Award for Best Film Journalism



​Puterea de a caracteriza…


     Personajul secundar
     Spectatorului nu-i vine greu, dar nici lesne nu-i, să recunoască sub privirea „rea, neprietenoasă”, ascunsa sub pălăria colbăită de atâta purtare, pe Florin Zamfirescu, alias Țugarlan. Botu' împins înainte a zăvorî ce și-ar mușca și propria-i coadă, mustață groasă ca un cuib de vrabie, deșirat asemeni sperietorilor de pe arie; altfel, om în puterea vârstei și vânos.
     Micul parlament din Siliștea-Gumeștii ani­lor '37, dominat de Moromete și Cocoșilă, nu-I îngăduie, căci dușmănosul Țugurlan are prea multă ură adunată în suflet, pentru a participa senin la „dezbateri”. Chiar înjură­tura lor e cu adresă, spurcată nu hâtru persi­flantă, voluptuos lingvistică. Una-i să-I com­bați pe orator, alta-i să-l ataci cu vorba jigni­toare în față. Una-i să pășești în poiana lui Iocan ușor la suflet, sprințar la minte, doritor să mai schimbi o idee („Da și mie o țigară!”) ca la sărbătoare, alta-i să-ți verși obida, să ceri mereu socoteală pentru strâmbătatea lu­mii, să spurci agora, să tai plăcerea, bucuria de viață. Și, totuși, cine să-i ia partea lui Ion a lui Mihai și altora asemeni! Una-i să fii sănătos, cu două loturi de pământ și copii buni la munca, să-ți ajungi ție însuși, ca Moro­mete, alta-i să „scapi” împroprietărirea, sa-ți îngropi, an de an, șase copii, să porți pe frunte stigmatul sărăciei cronice, al neizbânzii sociale, răsplata nedreaptă pentru o viață de muncă și de rupere de oase pe moșia boieru­lui, boier care-ți dă jumătate din recolta strânsă de tine, ba pe deasupra, în marea-i milosârdie, și paiele. Ș-apoi, cum să nu-ți simți demnitatea călcată în picioare de is­tețu’, care-ți strigă la nuntă „mănâncă, Țugur­lane, să-ți ajunge o săptămână!”: sau de Cate­licioaia care-ți cere strachina de pomană înapoi.
     Altfel vezi lumea și altfel te vede lumea pe tine! Cu fratele Niculae împușcat în '33, la Grivița, cu cumnatu' dat afara de la moara de alde Aristide și ai lui, cu prietenul Ion a lui Mihai bătut măr! Cum să-i mai suporți ocara, umilința, hoția, batjocura, foamea? Ridici pumnul să-ți faci dreptate! De unul singur! Cu toate riscurile!
     Greu să încapă, în câteva rânduri, minuția analitică prin care geniul lui Preda constru­iește acest erou secundar, cum îi frământă lu­tul vorbelor ca Din Vasilescu bulgărele din care-i face chip lui Ilie Moromete. Greu să-l vezi pe ecran, când însuși ecranul sufletului lui e neguros, încărcat, an de an, de senti­mentul frustrării.
     Din urzeala textului, regizorul-scenarist de­șiră un singur fir pe care îl numește Țugurlan proletar agricol și care duce liniar, de la apa­riția eroului în poiana lui Iocan până la ares­tarea și despărțirea echivocă de Moromete, în poarta casei, cu jandarmii la spate. Bogăția detaliilor, invoalând sensurile, se pierde. Deși talentul lui Florin Zamfirescu țâșnește, cu convingere, între limitele permise de scenariu! Ura mocnită, setea de răfuială, răzbuna­rea sunt sentimente ce-i întuneca privire, lu­minată, prin contrast, de bucuria strângerii recoltei (din scena treierișului) sau în relația cu Moromete, de sentimentul prieteniei pe care îl trezește înțelepciunea și calmul acestuia. Actor de o intensă concentrare, Florin Zamfirescu folosește cu maximă economie mijloa­cele exprimării filmice, construind stări de spirit remarcabil condensate. Prin puterea sa caracterologică actorul ia chipul și asemăna­rea eroului sau, chiar dacă pe adevăratul Țu­gurlan ai sentimentul că îl regăsești deplin numai în romanul capodoperă. 
(Cinema nr. 10, octombrie 1987)

Tags: cronica personajului secundar, florin zamfirescu, madalina stanescu, morometii film, stere gulea

Comments: