Vă prezentăm premiera săptămânii pe cinepub.ro: “
Un prinț și jumătate” (2018), în regia
Anei Lungu (prezentă deja pe cinepub.ro cu
Autoportretul unei fete cuminți. Filmul a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la Sarajevo (2018) și spune povestea a trei prieteni ajunși la vârsta adultă care nu reușesc, din diverse motive, să își întemeieze fiecare o familie.
Ca o soluție împotriva singurătății, Iris, Marius și Istvan aleg, pentru moment, să locuiască împreună într-un apartament închiriat în București. Echilibrul – deja sensibil – al universului celor trei este năruit atunci cand Iris se îndrăgostește de un scriitor maghiar născut în Transilvania. Gelozia, sentimentul de abandon, nesiguranța, frica de respingere îşi fac drumul în familia celor trei, iar “familia fericită” este în pericol de a se destrăma.
Protagoniștii filmului sunt actorii Iris Spiridon, Marius Manole, István Téglás, László Mátray, Emilian Oprea, George Gâdei, Răzvan Alexe. Alături de ei, apar în roluri episodice: regizorul de teatru Radu Afrim și coregraful Răzvan Mazilu. Scenariul filmului este scris de Ana Lungu și Iris Spiridon, imaginea este semnată de Luchian Ciobanu, iar montajul este realizat de Dana Bunescu.
”Un prinţ şi jumătate are legătură cu cele două proiecte ale mele anterioare. Mă refer şi la demers, pentru că dacă la primul meu film,
Burta Balenei, am pornit la drum cu o prietenă, Ana Szel, de această dată, am realizat filmul împreună cu Iris Spiridon, tot o prietenă bună. În ambele cazuri am decis că vom scrie nişte scenarii inspirate din evenimente din viaţa lor, şi tot de la început am hotărât că ele vor juca rolul principal. Şi este adevărat, am încercat mai degrabă să restitui o anumită lume, o anumită pătură socială, cea a oamenilor care au în jur de 30-40 de ani, care încă îşi caută locul în societatea românească contemporană. Oameni un pic debusolaţi, un pic neadaptaţi. Din acest motiv am ales ca personaje un tată divorţat, un tip gay şi o femeie singură. Cred că ceea ce caracterizează această generaţie din care eu fac parte şi care apare şi în film este faptul că ea nu mai respectă regulile clasice ale maturităţii. Am încercat să nu judec, să nu emit judecăţi de valoare, dar mi se pare că familia pe care am trăit-o eu în copilărie, familia în forma ei tradiţională, se întâlneşte tot mai rar în jurul nostru. Şi aceasta a fost o altă temă care ne-a preocupat şi ne preocupă în continuare pe mine şi pe coscenarista filmului, Iris Spiridon.” – Ana Lungu
”Cinemaul Anei Lungu este unul intimist, într-o anumită măsură chiar privat: o etnografiere dinăuntru, nu lipsită de ironie, dar nici de autocomplezență, a unei mici lumi artistice-hipsterești-boeme. Dacă unii spectatori îl găsesc fermecător, iar alții îl găsesc iritant, asta poate să țină și de atitudinea unora și a altora față de segmentul social etnografiat.” –
Andrei Gorzo, revistavatra.org
Detalii:
cinepub.ro