A așteptat doi ani să joace rolul căpitanului Jones din California Dreamin' ― prima mare producție românească cu distribuție internațională realizată integral de MediaPro Pictures. A stat în România o lună pentru filmări, pentru care a cam colindat: a filmat la Fundeni-Frunzănești (Călărași), Comana (Giurgiu) și Constanța. Timp liber nu prea a avut, din simplul motiv că au fost foarte multe zile de filmare. I-a plăcut foarte mult rolul, iar despre regizor... „pentru Cristi Nemescu m-aș întoarce oricând în România să filmez”.
― De câte ori ați vizitat România?
Armand Assante: Asta este a patra oară când vin în România, și a doua oară când muncesc aici. „Vizitat” e impropriu spus, pentru că nu am avut timp să văd mai nimic din România, deși mi-aș dori foarte mult. Sper să revin în calitate de simplu turist cât de curând. Am fost foarte impresionat de schimbarea în bine prin care a trecut Bucureștiul în ultimul an și jumătate. Cred că în curând va putea fi comparat cu orice altă capitală a Europei.
― Aveți prieteni români? Ce vă place și ce nu vă place la români?
AA: În afară de Andrei Boncea, nu am alți prieteni români. Mi-e greu să spun ce-mi place sau nu la români în general. De exemplu, românii cu care am lucrat sunt foarte talentați și se dedică în totalitate proiectului în care sunt implicați, iar asta mi se pare un lucru fantastic, cu atât mai mult cu cât nu prea mai vezi așa ceva. În România, pe de altă parte, nu-mi plac traficul și străzile, unele dintre ele sunt incredibil de stricate.
― Cum ați ajuns să filmați în România, regia lui Nemescu?
AA: Am fost contactat de Andrei Boncea, care mi-a trimis scenariul filmului California Dreamin', de care m-am îndrăgostit de la „prima citire”, cum s-ar spune. Apoi, în timpul filmărilor din Bulgaria pentru When Nietzsche Wept, m-am întâlnit și cu Cristi Nemescu, care tocmai se pregătea să plece la Cannes cu mediu-metrajul Marilena de la P7, de care am fost foarte impresionat. Acum sunt mândru că am lucrat cu el, este un regizor extrem de talentat, care simte foarte bine societatea în care trăiește.
― Ați mai fost în Buftea? Ce v-a impresionat după primele zile de filmare?
AA: Am mai fost în Buftea acum doi ani, când m-am întâlnit cu Andrei Boncea și am vorbit pentru prima dată despre California Dreamin'. Echipa MediaPro mi se pare fantastică, iar entuziasmul și pasiunea cu care își fac treaba ― absolut incredibile. Nu mă pot abține să nu-i laud. Mă uimește nivelul profesionalismului în această parte a lumii. Industria filmului în România nu e la fel de dezvoltată ca în vestul Europei sau în Statele Unite, dar oamenii știu la fel de multe lucruri ca cei de acolo.
― Cum comentați faptul că din ce în ce mai multe filme făcute de mari regizori ― Zeffirelli, Coppola ― sau în care apar mari actori sunt filmate în România?
AA: Industria filmului a suferit foarte mult după 11 septembrie ― costul producției unui film a crescut foarte mult, mai ales în Statele Unite. În afară de asta, succesul unui film depinde foarte mult de distribuție, iar dacă nu ai un buget foarte mare n-ai nici o șansă să-I distribui așa cum ar trebui. În țările din estul Europei se investește masiv în această direcție, se construiesc studiouri care cât de curând le vor concura pe cele din SUA, oamenii sunt foarte bine pregătiți; raportul calitate/preț este unul foarte bun pentru producătorii care aleg țări precum România ca să-și facă filmele. lar faptul că regizori precum cei menționați filmează aici nu poate decât să însemne că România e o alegere bună.
― Ați fost văzut plimbându-vă singur, fără gardă de corp, pe străzile din apropierea hotelului Mariott, lucru mai puțin obișnuit având în vedere izolarea totală și frica de oameni pe care le-au afișat alte vedete care au filmat la noi. Ce părere aveți despre felul în care se comportă vedetele hollywoodiene față de admiratorii lor?
AA: Oamenii reacționează diferit. Eu am crescut în Manhattan, New York, unde lumea e foarte prietenoasă. Mă simt bine oriunde în lume, nu-mi place să mă izolez pentru că sunt din fire foarte curios și ador să mă plimb.
― Ați jucat personaje extrem de diverse, aparținâd unor zone și epoci diferite. Care au fost personajele de care vă simțiți apropiat, cu care aveți „puncte comune”? Aveți o preferință pentru cele în haine militare?
AA: Cel mai drag îmi este Towers, personajul meu din On the Beach, pentru că e la fel de grijuliu și responsabil ca mine. Nu am o preferință pentru haine militare, dar se pare că regizorii văd în mine un tip dur, iar uniforma se potrivește foarte bine unui astfel de personaj.
― Înainte de rolui căpitanului Jones, ați interpretat rolul Nietzsche în filmul When Nietzsche Wept. Cum v-ați apropiat de această personalitate a culturii europene?
AA: Cel mai greu mi-a fost să înțeleg contextul politic din vremea respectivă. Nietzsche era foarte furios pe nemți și foarte singur. Se izolase din cauză că nu era interesat de ceea ce el considera informații inutile ― lucrurile care se întâmplau în jurul lui, în lume. Nu voia decât să-și studieze propriul comportament în fiecare moment. Cu două posibile consecințe: să înnebunească sau să găsească fericirea absolută.
― Daca nu ați fi fost actor, ce v-ar fi plăcut să faceți?
AA: Am cântat mulți ani, am fost solist și baterist într-o formație, alături de câțiva prieteni. Am fost chiar acceptat la Manhattan Music School din New York, unde mi-au zis că am voce bună, dar am renunțat când am descoperit teatrul. Pentru că ați întrebat mai devreme de roluri, și cel din Mambo Kings mi-a plăcut mult, tocmai pentru că am putut să cânt și să dansez. Când n-o să mai joc, mă apuc de scris sau de regie ― asta doar dacă voi găsi un scenariu care să-mi placă foarte mult. În afară de asta, îmi place mult să fotografiez, fac un documentar despre minele antipersonal ― am filmat în Angola și Croația. Câteodată îmi doresc să am mai mult timp liber, să mă pot dedica și altor lucruri în afară de actorie, după care îmi dau seama că de fapt sunt un tip norocos tocmai pentru că nu am timp să stau. Azi sunt într-un capăt al lumii, mâine în celălalt, iar lucrul ăsta îmi place la nebunie.
