Acei oameni minunaţi şi maşinile lor de iluzii
În expoziţia „75 de ani de cinematografie — Prezenţe româneşti” a figurat şi fotografia de mai jos, care merită un comentariu, fiindcă rezumă câteva pagini din vremurile de început ale filmului românesc. Sunt aici patru operatori din „epoca mută”, patru „oameni cu aparate de filmat”, toţi legaţi printr-o prietenie de breaslă. Să-i urmărim, pornind de la cel din extrema dreaptă a fotografiei.
E cel mai tânăr dintre cei patru şi îl cheamă lon Cosma. E operatorul atâtor filme din ultimii douăzeci de ani, de la
Lanţul slăbiciunilor la
Afacerea Protar, de la
Directorul nostru la
Porto-Franco. În fotografia aceasta figurează însă, mai ales, în calitate de actor. Căci, şi ca actor, şi ca asistent operator, a colaborat cu omul de lângă el — cu Eftimie Vasilescu — la realizarea a patru filme:
Legenda celor două cruci, după o nuvelă de I.C. Vissarion, în 1925;
Vitejii neamului, o evocare a războiului din 1916-1918, în 1926;
Năpasta, în 1927, şi
Vagabonzii de la Cărăbuş, comedie burlescă de scurt metraj, turnată în 1926, şi care a prilejuit fotografia pe care o comentăm aci. De astă dată cei doi erau coautori.
În toate aceste filme, Eftimie Vasilescu era producător, coscenarist, coregizor şi factotum al părţii tehnice: developare, copiere, titrare, în propriul său laborator, al propriei sale case de producţie şi de locaţie „România-film”. Era în adevăr, ceea ce azi s-ar numi un autor de filme!
Cel de-al treilea personaj este operatorul Nicolae Barbelian, şef de laborator şi conducător tehnic al serviciului cinematografic al armatei. Luase contact cu meseria de cineast pe vremea când îşi făcea serviciul militar. Cu sprijinul de operator şi cu mijloacele laboratorului lui Barbelian şi-a realizat
Jean Georgescu primul său film,
Milionar pentru o zi, în 1924, ca şi
lon Şahighian pe cele două dintâi ale sale,
Năbădăile Cleopatrei şi
Datorie şi sacrificiu, ambele din 1925.
Pe cei doi de la mijloc, Vasilescu şi Barbelian, îi lega amintirea primei lor întâlniri, care coincidea cu începuturile producţiei de filme în România, fiindcă se petrecuse pe locurile unde se filma, în 1912,
Independenţa României. Adolescentul Eftimie Vasilescu se bucura când i se acorda cinstea de a căra în spate aparatul de filmat, ceea ce constituia pe atunci primul pas în ale filmului. Şi îl invidia pe Barbelian care, fiind ceva mai vârstnic, obţinea mai des — ca „asistent” de operator — favoarea aceasta.
Cel dintâi din stânga este Aurel Petrescu. Cunoscut, prin cronici cinematografice şi prin desene, în presa anilor din preajma anului 1920, el unise aceste preocupări, creând primul desen animat românesc,
Păcală în lună, în 1920. Îl ajutase tehniceşte tot Eftimie Vasilescu, în al cărui laborator îşi lucra toate filmele de desen animat, ca şi realizările sale cu actori, la care era şi el scenarist, operator şi regizor.
Acestea erau firele ce legau pe aceşti patru operatori. Ei reprezentau aproape jumătate din întreg efectivul de operatori români din epoca filmului mut.
