Filmul de azi este istoria unei femei care vrând să aibă tot, va pierde tot: familie, avere, rațiunea de a fi. Istoria Păunei Varlam este istoria clasei pe care o reprezintă; dramele din viața Păunei sunt trepte obligatorii pe „drumul spre înalta societate”. Păuna nu poate fi copleșită de biete drame umane: singura, marea ei dramă ca și a clasei din care face parte, e naționalizarea, falimentul material și sufletesc total, pierderea identității sociale. Filmul Patima este povestea ultimilor trei ani de viață socială ai Păunei și ai clasei sale, culminând cu actul naționalizării, subiectul fiind așadar axat pe coordonatele unei istorii implacabile, neiertătoare. Scenariul semnat de doi debutanți în dramaturgie, Draga Olteanu-Matei și operatoruI George Cornea (care debutează și în regie), e construit exact, fără episoade inutile, înglobând cu pricepere momentele principale ale evoluției personajelor. Regia nu pierde nimic din ceea ce oferea scenariul, reușește chiar să-i confere în plus o atmosferă autentică, în care personajele se mișcă și trăiesc credibil, în care replicile se rostesc firesc. George Cornea a debutat onorabil, iar cele câteva rezerve pe care le avem sunt justificate tocmai prin convingerea că proaspătul regizor va reuși în viitor să semneze filme și mai valoroase. În Patima, regia parcă apăsată de grija pentru corectitudine și minuțiozitate, a omis să sublinieze, prin mijioacele care-i stăteau la îndemână, momentele-cheie ale filmului, adică tocmai dramele ce marchează urcușul Păunei Varlam pe scara parvenitismului. În consecință, sarcinile revenind actriței Draga Olteanu-Matei au devenit și mai dificile; cu atât mai mult cu cât (și aceasta e cea de a doua rezervă), nici regizorul, nici operatorii (care, oricum au creat o imagine deosebită) n-au știu să se apropie cu aparatul în gros-planuri, păstrând în permanență față de personaje o distanță respectuoasă sau timidă). Or, Păuna era un „caz” ce se cerea studiat de către obiectiv ca o lamă sub microscop... Pe scurt, filmul este povestea corectă, dar prea cuminte, prea senină, a unei vieți înverșunate, teribile, consumate la granița inutilului.
