OWR 12: Retrospectivă Ruth Beckermann

     Festivalul Internațional de Documentar și Drepturile Omului One World Romania revine la București între 15 și 24 martie. Printre evenimentele speciale ale ediției de anul acesta se numără o serie de retrospective dedicate unor cineaști care au marcat, în moduri distincte, evoluția filmului documentar.
     Primul dintre invitații speciali ai ediției este cineasta austriacă Ruth Beckermann. Patru dintre filmele ei vor rula în cadrul festivaluluid: Podul de hârtie (1987), Estul războiului (1996), Homemad(e) (2001) și cel mai recent lansat documentar al său, Valsul Waldheim (2018).
     Ruth Beckermann realizează documentare și eseuri video de patru decenii și este una dintre figurile proeminente ale cinematografiei austriece. Opera sa recuperează, în mare măsură, memoria individuală și colectivă a unei întregi generații de evrei care au trecut prin era teribilă reprezentată de prima jumătate a secolului al XX-lea. Strămutările forțate și Holocaustul dinaintea și din timpul celui de-al Doilea Război Mondial au reconfigurat locul evreilor europeni în contextele sociale și politice ulterioare, dar mai ales i-au supus unei nevoi intense de a-și reconstitui viețile personale și de a încerca să se detașeze emoțional de atrocitățile prin care trecuseră ei și familiile lor. Dintr-o perspectivă adeseori personală, Beckermann creează portrete vii și atașante ale celor pe care îi documentează, indicând, în același timp, că până și cele mai mari orori ale trecutului, de care omenirea părea că ar dori să se debaraseze - prin uitarea sau condamnarea lor - pot renaște oricând de sub pojghița subțire a aparentei acalmii.
     În Podul de hârtie, Ruth Beckermann vizitează locurile copilăriei tatălui său, din regiunea Bucovinei, de unde familia lui fusese strămutată cu câteva decenii în urmă. Pe parcurs tonul melancolic al documentarului se nuanțează, incluzând tot mai multe reflecții asupra prezentului care scoate la iveală incapacitatea sau indiferența oamenilor de a se debarasa de secolele de anti-semitism care au culminat cu amplele acțiuni criminale ale naziștilor. Filmul e și un document rar și aparte al zonei Rădăuțiului din epoca de final a dictaturii lui Nicolae Ceaușescu.
     În camerele albe, îmbibate în lumină de neon, ale unui muzeu unde sunt expuse fotografii alb-negru ce documentează atrocitățile comise de Wehrmachtul german pe frontul de est în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, foști soldați discută în contradictoriu despre experiențele, de diverse feluri, pe care le-au trăit atunci. Estul războiului arată dificultatea de a reconstitui trecutul prin filtre general acceptate, atâta vreme cât până și evenimentele documentate de arhive sunt contrazise de martorii lor oculari, unii dintre ei nostalgici ai epocii naziste, iar alții vehemenți contestatari ai acesteia.
     În Homemad(e), Ruth Beckermann încearcă să surprindă spiritul și diversitatea cartierului în care locuiește, o zonă celebră, înaintea războiului, pentru negustorii textili evrei care o populau. Astfel, ea vizitează cele cinci sau șase cafenele ale acestuia, realizând portrete vii și complexe ale oamenilor care le însuflețesc zilnic, prin prezența lor. Singura umbră ce planează asupra armoniei locului este rezultatul alegerilor din 2000, care a adus în coaliția de guvernare un partid de extrema dreaptă.
     Până în 1986, când s-a decis să candideze pentru funcția de președinte al Austriei, existau doar zvonuri disparate despre trecutul nazist al fostului secretar general al Organizației Națiunilor Unite, Kurt Waldheim. Candidatura acestuia a scos la iveală implicarea sa în masacrele partizanilor iugoslavi din 1942 și în deportarea evreilor din Salonic în 1943 și, odată cu aceasta, a obligat Austria să-și reevalueze atitudinea pe care o avea vizavi de implicarea sa în cel de-al Doilea Război Mondial. Alcătuit din materiale contemporane - imagini TV, dar și filmări făcute de către regizoare însăși în timpul mișcărilor de protest anti-Waldheim la care a participat -, Valsul Waldheim descrie momentul în care Austria a înțeles că nu se mai poate considera o simplă victimă a lui Hitler, ci un colaborator.
     Detalii: www.oneworld.ro