— Despre eroism s-au scris mii de cărți, s-au făcut mii de filme. Filmul cu care debutați acum, Doru Năstase, ce ne va spune nou despre eroism?
— Chiar dacă s-au scris mii de carți, dacă s-au făcut sute de filme, nu cred că despre eroism s-a spus totul. Dragostea de patrie este un sentiment etern. Despre eroism se poate vorbi mereu și într-o mie de feluri. Despre fiecare dintre personajele filmului se poate spune că este un erou și nu în sensul literar al cuvântului. Mai mult decât atât, în scenariu există o idee-erou, ca să zic așa, pe care vrem s-o subliniem în mod deosebit, și anume că noi dăinuim de secole pe aceste meleaguri, că acest pământ ne aparține și că la nevoie am știut, știm și vom ști să-I apărăm chiar cu prețul vieților noastre. Personajele filmului aflate la granița dintre adolescență și maturitate, trăiesc momente unice ale istoriei noastre. Ei sunt participanți la momentele eroice și astfel își câștigă un loc în panteonul eroilor.
— Aidoma eroilor din Pe aici nu se trece, cu acest film primiți și dumneavoastră botezul focului într-o bătălie...
— ...pe care trebuie neapărat s-o câștig. Există cineaști cărora norocul le-a surâs din prima clipă și cineaști care și-au câștigat, aidoma eroilor mei, metru cu metru, un loc sub soarele realizatorilor. Și dacă se poate, vreau să și rămân. Eu am trecut demult granița dintre adolescență și maturitate. Am 40 de ani, 16 ani de Buftea și de 36 de ori am fost regizor-secund. De unul singur am făcut câteva filme de institut și episodul 9 din serialul
Un August în flăcări, despre care
Eugen Barbu a spus cuvinte foarte bune. Sunt conștient că acum nu mai sunt cârmaciul, ci chiar comandantul unui «vas», cu toate răspunderile pe care le implică și sunt conștient că trebuie să-I duc cu bine la țărm și nu la orice țărm.
