Online Magazine Edited by The national union of filmmakers
Există actori care se impun atenției publicului în cele mai ingrate, în cele mai prăpădite roluri. Ei sunt evident croiți pentru roluri de prim plan, dar izbutesc la fel de bine și în cele secundare, episodice sau în simple apariții sau treceri prin cadru. Ei sunt atât de talentați încât nu-și pot permite să refuze vreun rol oricât de insignifiant ar fi. Ei țin să-și onoreze nu numai talentul, ci și profesia. Un astfel de actor este Marin Moraru. Numele său a figurat în ultima vreme pe genericele a vreo patru filme. Dar, cu excepția rolului ceva mai întins din filmul Un zâmbet pentru mai târziu, aparițiile lui pe ecran dacă însumau trei sau patru minute. În filmul Un comisar acuză apărea doar ca să dispară, dar chipul său tragic, privirile încărcate de spaimă și de uimire în fața asasinilor nu se pot uita. Valet de casă mare, cu cușmă și «acșent» moldovenesc, la simpla apariție în Actorul și sălbaticii stârnea salve de râsete. În fine, în Filip cel bun, Marin Moraru schițează rapid portretul ratatului doctor de câini și pisici, cu o imens de omenească înțelegere pentru veșnic nemulțumitul Filip.
